*OAMENII DE ŞTIINŢĂ AU DESCOPERIT*

Am aflat recent (am redescoperit, mai degrabă – asta ca să mă dau deştept pe bune!) că lumina soarelui ajunge la noi în circa opt minute. Asta înseamnă că dacă soarele va hotarî să moară (ca Veronica*, de exemplu) atunci noi, pământenii, vom afla despre asta tocmai peste opt minute. Opt minute îţi ajung pentru multe în astă viaţă. Ai putea face un sex rapid, dar destul de calitativ. Ai putea intra pe facebook şi uita cum au trecut opt minute. Sau ai putea ceti din Andrei Bolocan, autorul tău preferat, aflând ce lucruri noi au mai descoperit Oamenii de Ştiinţă din Marea Britanie. Normal eu aşa?

O.Ş.M.B. au descoperit că pe moldoveni, hlebom ne kormi, dar lasă-i să-nmormânteze pe cineva

Îndurerată asistenţă, nu a trecut nicio lună de când Maria Bieşu s-a stins din viaţă, dar noi deja am uitat despre ea aşa cum uiţi (uneori) ce ai avut ieri la micul dejun sau când a început primul război mondial. Asta nu e nici bine, nici rău. A uita e omeneşte. Doar că a uita de un unic artist aflat pe pat de moarte şi a pretinde că eşti reposonsabil de cultură în această ţară, lăsând monumetele istorice în paragină, nu e tocmai omeneşte. E mai mult moldoveneşte. Sughiţ bun, domnule Focşa.

Stau acum în faţa Dvs, îndurerată asistenţă, fără ca cineva din voi măcar să mă observe. Cimitirul Central din strada Armenească nu mai e atât de plin de oameni cu flori, microfoane şi bodyguarzi ca în ziua înmormântării. Lupu, Filat, Timofti – nu mai are cine să vă mulţumească pentru acest lucru EXTRAORDINAR – aţi înmormântat decent un om mare. Toată lumea ne va lăuda şi ne va stima. Europa va spune – vai, moldovenii ăştia au un simţ acut al culturii. Sunt gata să fie făţărnici ori de câte ori cineva IMPORTANT din ţara lor moare. Bravo, vor spune nişte tineri liberali – iaca nouă zi de doliu, dacă tot am cerut-o cu atâta ardoare.

Se spune că în ultimii ani de viaţă, unii politicieni veneau să-i ofere Mariei Bieşu câte 5 sau 10 mii de lei pentru medicamente, produse alimentare şi facturi. Veneau, ca nişte buni creştini, care încă nu s-au învăţat să pună pe picioare un sistem de asistenţă socială.

Îndurerată asistenţă, totul în viaţa asta trebuie să fie un motiv de bucurie. Dacă vom plânge în hohote şi vom afişa „un adânc respect” pentru cei care pleacă dintre noi acolo unde sunt doar plaje, soare şi salarii pe card (la Paradis mă refer), ne vom trezi uscaţi şi ramoliţi. Moartea e prilej bun de a înţelege cum toate în viaţa asta au un sfârşit, un sfârşit pe care noi rar când putem să-l sforţăm sau să-l facem să întârzie. Moartea Mariei Bieşu e prilej bun să ne trudim să aflăm măcar cine a fost ea şi de ce în câţiva ani acest nume va deveni stradă sau teatru de operă şi balet.

Cu respect, al vostru Bun-simţ.

p.s. – 1: Iată şi o sugestie de lectură.

p.s. – 2: Restul articolului îl găsiţi în noul număr VIP magazin. Cesna-pricesna!