Foto: rt.com
După ce eforturile interne de reformare a Ministerului Afacerilor Interne s-au soldat cu o decepție, timp și resurse financiare aruncate în vânt, oficialitățile moldovenești au decis să apeleze din nou la ajutorul extern. Însă contrar experienței de până acum, Chișinăul a decis să căută modele în spațiul post-sovietic, dar nicidecum nu statele membre ale UE.
Georgia, criteriu pentru reformare
Ca sursă de inspirație va servi Georgia contemporană, unde după “revoluția colorată” și venirea lui Saakașvili la putere a avut loc decapitarea corupției în instituțiile statului și combaterea acesteia la nivelul relațiilor dintre cetățean și stat. Dar nimeni nu poate spune cu prezicie, dacă nepotismul, cumătrismul și alte forme ale corupției au fost dezrădăcinate definitiv din societatea georgiană extrem de tradiționalistă.
Cu mult în urmă în negocierile cu Uniunea Europeană, Georgia este considerată campioană în implementarea reformelor pe spațiul ex-sovietic, avansând Republica Moldova și Ucraina în lupta împotriva corupției și reformarea instituțiilor de stat.
Distanța geografică de la Bruxelles și deficitul de democrației în favoarea unui autoritarism liberal din acest stat caucazian nu sperie deloc Chișinăul. Din contra, acesta vede o salvare în modelul georgian, după mai multe tentative ratate de perfecționare a instituțiilor, susținute și consiliate inclusiv de europeni.
Obișnuită cu statutul de lider în cadrul Parteneriatului Estic, dar confruntată cu o criză acută în procesul de reformare a MAI-ului, actuala guvernare moldovenească este nevoită să împrumute experiența georgiană, deși cel puțin teoretic, spre deosebire de Republica Moldova, Georgia are perspective europene cu totul ambigue.
Georgia nu este Republica Moldova și invers
Aplicabilitatea inițiativelor georgiene pentru cazul moldovenesc ridică semne de întrebare. Scheletul reformelor din Georgia are la bază “subvențiile” anuale din contul SUA, dar și structura verticală a puterii în stat, unde cuvântul lui Saakașvili este recepționat de sus în jos fără a întâmpina opoziție. Doar în asemenea condiții a fost posibilă reabilitarea instituțiilor statului. În schimb, a fost sistat procesul de democratizare, considerat una din principalele realizări ale “revoluției colorate”, dar și un mijloc de penetrare a influenței ruse.
Construcția eterogenă a puterii în stat, datorită coaliției de guvernare, face imposibilă realizarea operativă și necondiționată a reformelor în RM, unde intervin prea frecvent pozițiile divergente ale celor trei componente AIE. De asemenea, spre deosebire de Georgia care are semnat cu SUA un acord strategic și primește finanțare permanentă din bugetul american, guvernarea de la Chișinău nu a semnat niciun document politic consistent cu Washingtonul și se rezumă doar pe finanțarea foarte strictă și redusă a UE. Totodată, majoritatea banilor americani acordați autorităților moldovenești sunt din fondurile de asistență pentru statele sărace și problematice din lume, dar nu în calitate de stat partener strategic, obținut de Saakașvili pentru țara sa.
Cât de mult nu va încerca Chișinăul să replice modelul georgian, asemănător unui corp străin acesta va fi respins de sistem. Voința politică fragmentată, potențialul financiar lacunar și relația conjuncturală dintre RM și SUA constituie neajunsurile, ce vor anihila tentativele de a reproduce careva reforme în stilul georgian. În plus, guvernanții moldoveni, dar și exponenții lor resposanbili de implementarea reformelor, sunt legați și dependenți de vechiul sistem.
Doar întinerirea procesului de reformare, cu atragerea un generații de profesioniști pregătiți în Occident, dar și persistența unei voințe politice liniare și consecvente, a finanțării americane generoase și a unor relații strategice bilaterale cu SUA, suplimentar la cele cu UE, pot ajuta la slăbirea vechiului sistem și înlocuirea cu altul nou și funcțional. În alte condiții, reforma va fi un exercițiu steril de mimare și de amânare a reformelor, în urma cărora sursele problemelor vor recidiva în timp.
Filed under: AIE-2
