Adio, PD-L!

Au pus în scenă, bieții, toate scamatoriile, trucurile, tertipurile omenește posibile pe o durată de timp atât de restrânsă, scursă între eșecul răsunător la guvernare și alegerile locale: și-au schimbat culoarea, sigla, s-au „creștinat” pe afișe, au fost mai degrabă discreți în campanie (păi, ce - Doamne, iartă-mă - ar mai fi putut promite?) și s-au bazat pe somnolența proverbială a electoratului băștinaș, acolo unde știau prea bine că au administrat scandalos de prost sau de indolent localitățile ținute de peste un deceniu în încremenire (vezi și orașul meu natal). Aș adăuga la șirul eforturilor lamentabile de a repara ireparabilul, la capitolul cum te iluzionezi, așa dormi, și modificarea sinucigașă, pregătită cu autodedicație, a legii electorale în sensul renunțării la cele două tururi de scrutin. Se presupunea, cu viclenie, că primarii PD-L în funcție vor astfel fi avantajați. Dar n-a mai fost să fie.
Sunt convins că oamenii care îi vor înlocui pe - mai deunăzi, aroganții grofuți locali, peste noapte botezații - meceliști în fotoliile roase-n șezut din excesul de mandate (obținute mai mult inerțial decât pe merit) nu sunt chiar niște persoane providențiale. Dar am satisfacția că, grație jocului democratic, grație puterii votului fiecăruia, nu o să le mai suportăm, o bună bucată de vreme, mutrele suficiente fojgăind de colo-colo fără nici o treabă, cu cheile de la „tancuri” zornăind la inelar. În lipsa unor personalități reale, pregătite să administreze decent, înlocuirea la patru ani a celor pe care-i avem de ales aproape că mă mulțumește - oricât de jalnic ar suna asta!
Adio, PD-L, dar și: adio alternative!