Nu inteleg in suflet ce se simte,
Si oare a cita oara,dorul se minte.
Durerea nu s-a nascut acuma,
Iar doar incetul s-a trezit cu luna.
Usor si vintul ,usor si eu in el.
M-am trezit,cu durere de fier.
Vreau sa inchid ochii,sa fac ca sa nu ma doara.
Dar a cita oara,nimic din mine nu are sa moara.
Vreau sa strig,dar nimeni nu ma aude.
Inima mea,pe veci i-am dat-o in patrundere.
Mi-e frica,de atita usurinta.
Dar am crescut in noi,atita credinta.
Nu s-a schimbat nimic,aceeasi iubire creste,
Dar cu durere deja se plasmuieste.
Ce am ramas si ce am fost,
Sa ma intreb,nu mai are rost.
Cu fiecare privire,altfel oferita.
Totul arde-n mine,si eu sunt ofelita.
