Îmi tremură mîinile...după toate aceste luni de citit pe împrumut, dimineaţa ca pe o rugăciune lungă şi plicticoasă, seara în cada cu apa calda..ca pe un botez..am citit şi ultima pagină. Am terminat această carte pe care doar încăpăţinarea mea putea să o citească.

Ehh, domnişoara asta de prin anii 1800, cu numele de Emma, e alintarea unui tată bogat ce a rămas văduv cu 2 copile..şi cea din urmă, Emma..o fire independentă, puternică, mîndră, naivă...deşi îşi promite să nu se căsătorească niciodată..îi place să se joace cu vieţile altora, să aleagă cine pe cine iubeşte şi să facă totul ca scenariul ei să fie jucat...Aşa ajunge orfana Harriet, fără conexiuni sociale, bani, educaţie  - sub aripa ei clarvăzătoare, şi ea o convinge să se îndrăgostească ba de unul, ba de altul...pînă cînd sărmana Harriet, se îndrăgosteşte de Mr. Knightley - ceea ce nu era prevăzut de scenariu..Şi ce credeţi că face Emma..Emma se luminează în dragostea ei pentru domnul Knightley şi se mărită cu el...

E prima dată cînd o citesc pe Jane Austen...

Cred că aţi înţeles că Emma nu e personajul eu favorit, mai bine-zis, nu e idealul meu..dar Emma e un om ca şi mine..poate fi spurcată, dar poate fi şi bună..ştie a-şi cere iertare, învaţă a iubi, admite că a greşit..

Emma e ca oricare dintre noi...ca absolut oricare..pentru oameni perfecţi nu sunt.