Ce odnoklassniki, ce fel de facebook? Pe vremea copilăriei noastre calculatoarele erau doar nişte chestii deştepte şi ciudate văzute prin filme, pe la televizor. Care televizor, săracul, era de un alb-negru de nu pricepeai: o fi sânge, o fi doar transpiraţie pata de pe cămaşa lui Rambo. Revenind la facebook-uri vreau să cred că socializarea de pe vremea copilăriei noastre era parcă mai interesantă, mai umană. Doar wall-urile noastre erau pereţii din spatele şcolii, unde scriam cu cretă Vanea+Liuba=love. Care love, primul cuvânt englezesc învăţat de noi, era preluat de la gumele de mestecat aduse din Turcia. Se numeau “Love is”, iar noi, în neştirea noastră, nu’i spuneam LAV IZ ci LOVEIS, cu accent pe IS.

-

Pe vremea copilăriei noastre nu ne dădeam like şi nu ne ciupeam pe facebook, ne ciupeam alergându-ne printre bănci. Tot în acele vremuri nu ne scriam pe messenger până la 2 noaptea, trezindu-ne a doua zi cu ochii roşii şi mari cât cepele. Noi ne vorbeam după ore: fie în drum spre casă, fie pe terenul de sport sau chiar în parc, punând la încercare răbdarea părinţilor care ne aşteptau acasă. Numai că ai noştri nu ne puteau suna pe mobil să afle unde suntem. Nici noi nu-i puteam suna în fiecare oră să ne plângem de o durere în burtă, ceafă ori pe o scatoalcă mai grea cu care ne-a blagoslovit huliganul clasei.

-

Cea mai deşteaptă şi cool aparatură electronică de pe vremea copilăriei noastre era tetrisul şi video-casetofonul adus pe sub mână de la Moscova. Tetrisul, un fel de tabletă ori smartphone, nu avea conexiune internet. Aşa că nu puteai verifica statusul de pe odnoklassniki sau facebook. De fapt, cu tetrisul nu puteai vedea nici un amărât de video. Culmea, iar acum cred că o să şochez copiii internetului pe mobil, de pe tetris nu puteai suna, nu puteai da sms-uri şi nici nu puteai filma cafteala dintre bătăuşii şcolii.

-

Pe vremea copilăriei noastre, vara eram angajaţi cu ziua în gospodăriile proprii, de familie: la prăşit, la păscut oile, la cules struguri. Pe vremea copilării noastre toamna nu eram doar elevi, ci şi angajaţi la colhozuri, sovhozuri. Culmea, după ce veneam de la muncile câmpului, dădeam o fugă pe maidan să alergăm mingea. De unde atâta energie la nişte puştani? Nu ştiu. Ştiu doar că pe vremea copilăriei noastre nu ştiam ce înseamnă obezitate infantilă, oboseală cronică şi nici vitamine ori suplimente luate cu pumnul ca să fim mai concentraţi la ore.

-

Noi am avut o copilărie plină de lipsuri tehnologice, fără vacanţe prin Turcia sau Bulgaria. În schimb copilăria noastră a fost plină de viaţă, fără televizor color, însă cu multe cărţi citite. Noi am muncit mult fizic, dar nu eram deloc obosiţi. Chiar dacă am întârziat cu o zi o să spun din toată inima: copilărie, dulcea noastră copilărie, un 1 iunie fericit, ţie, dar şi tuturor copiilor din Moldovioara noastră dragă!