Erau atâția vapori de benzină în interiorul mașinii încât nici n-am băgat de seamă când și prin ce scamatorie peisajul începuse să-și modifice înfățișarea, împodobindu-se firesc cu palate ducale și comitale, împresurate de parcuri grandioase, în stilul raționalist francez, ferecate cu ziduri de netrecut, privindu-le, surâdeam cuprins de-o nesfârșită voie bună și mulțumire de sine, picotind și tresărind în transă, mi-am scos pașaportul la vamă și i l-am arătat, râzând deja în hohote, vameșului nedumerit care intră automat la bănuieli, ce picioare încordate își mișca dumneaei din fund câtre sol, sfidând gravitația! și cum mai flutură steagurile decolorate, înnegrite de mizerie ale teritoriului românesc!
erau atâția vapori acumulați în mașină că în momentul în care femeia de lângă șofer își aprinse cu mișcări încete o țigară am închis ochii fiind sigur că ne vom pulveriza cât ai clipi, cât ai zice pește, dar eu n-am vrut să fiu cel care clipește în astfel de situații explozive, nici cel care zice pește, doar așa am putut fi salvați, ne-au găsit într-o parcare cântând ceva psihedelic, de la cenaclul flacăra, și inhalând în draci cât mai multă benzină
iar când s-a apropiat polițistul să ne ceară vedem și noi un buletin ceva, deschideți portiera vă rog, am izbucnit cu toții într-un hohot comun și tot mai răsunător de râs de la care au pornit ștergătoarele de parbriz să frece isteric sticla uscată și au ieșit airbagurile din roți, că altundeva nu se găseau, mai fuseseră parcă niște pungi veștede de plastic pe-acolo și-o cutie cu prezervative, dar noi nu folosim, avem încredere în bolile transmisibile sexual, deci fute-mă, în plus oricum nu garantez că s-ar fi putut umfla în caz de impact, n-aș băga mâna în foc.