În luna mai am descoperit India. M-am plimbat 30 de ani in Bombay. Mi-a luat mult timp şi am stăbătut aproape întreaga Indie pînă am aflat ceea ce ştiu acuma despre frumoasa civilizatie şi dragostea indiană, despre destin şi alegerile pe care le facem,însa esenţa acestor lucruri m-au lovit într-o clipa , in timp ce aflam şi trăiam momentele în care un om era legat cu lanţuri de un zid şi tortură.Romanul Shantaram m-a facut să înţeleg ce înseamnă să lupţi, să iubeşti şi să oferi un ajutor celor din jur.Am realizat că dacă dorinţa şi temerea sunt identice,îi voi spune acelui vis, coşmar. Că dragostea supravieţuieţte în noi tocmai că nu este înţeleaptă. Chiar dacă am fost dezamagiţi şi trădaţi de iubire, mai credem în ea, însă nu şi în finalurile fericite ale dragostei.
,,Mi-au trebuit treisprezece ani lungi şi zbucium ca să scriu Shantaram. Primele două variante ale cărţii – şase ani de muncă şi şase sute de pagini – au fost distruse în închisoare. Mâinile mele, grav afectate de urmările degerturilor, au suferit atât de ru în iernile petrecute în blocul disciplinar al închisorii, încât multe dintre paginile jurnalului manuscris, care a supravietuit şi pe care îl am încă şi acum, au rămas pătate şi mânjite cu sânge. Faptul că am terminat totuşi acest roman scris cu sânge şi lacrimi şi mare bucurie, pe care tocmai l-ai citit, este o marturie adus ajutorului şi implicării foarte multor oameni.” spune autorul romanului Gregory David Roberts.
Romanul are un final care te pune pe gînduri şi-ţi ofera clipe de meditaţie..asupra vieţii şi asupra acţiunilor pe care le facem zi de zi, a oamenilor care ne înconjoară.
,,Căci asta e ceea ce facem noi. Punem un picior înainte, şi apoi pe celălalt. Ne ridicm înc-o dată ochii spre mârâitul şi spre zâmbetul lumii. Gândim. Acţionăm. Simţim. Turnăm micile urmări ale faptelor noastre în maree de bine şi de rău care potopesc şi spală lumea. Ne târâim crucile umbrite înspre sperana unei alte nopi. Ne împingem inimile curajoase înspre promisiunea unei alte zile. Cu dragoste: cutarea pasionat a unui adevăr, altul decât al nostru. Cu dor: tânjirea pur şi inefabil după ceea ce ne mântuie. Căci atâta timp cât soarta are răbdare, noi trăim mai departe.Doamne ajută-ne! Doamne iartă-ne! Trăim mai departe …” Shantaram de Gregory David Roberts.
Lectură Plăcută! 
