Îmi cer scuze de la azeri că i-am comparat cu noi, moldovenii. Deşi am pornit din aceeaşi “ţară-mamă”, URSS, nu prea avem cu ei nici în clin, nici în mânecă la capitolul capacitate de organizare. Cel puţin nu în cazul ieurovizionului. Aseară am văzut un show pe cinste, care poate surclasa multe finale anterioare. Oricum, la petro-dolarii lor azerii îşi permit o sală superbă, ridicată în doar 8 luni şi nişte efecte de să-ţi scapi maxilarul pe jos.

-

Dacă însă mă gândesc mai bine, avem ceva în comun. Am aflat de un lucru parşiv ce a avut loc în timpul acestei ediţii, parşivenie pe care o regăsim din belşug şi în Moldovioara noastră: nepotismul. În cazul său, Azerbaidjanul a ridicat acest cancer al societăţii la rang de ginerism. Am rămas dezgustat să-l văd pe ginerică al preşedintelui azer Aliyev, adică cântecacul(cacofonie binemeritată) Emin, coborând înainte de anunţarea rezultatelor finale pe o sfoară în mijlocul unui show surprinzător de bun. Omul a cântecat o chestie care se doreşte a fi hit şi mi-a stricat toată plăcerea vizionării. Brrr! Ştiţi vorba, a căzut ca din pod… în mijlocul ierovizionului? Exact asta s-a întâmplat. Dictatura şi-a demonstrat muşchii şi şi-a făcut încă o dată cheful. Un neica nimeni a fost propulsat ca păduchiu’n fruntea ieurovizionului. Ruşinică, prima doamnă Aliyev, mama soacră, şefă pe nuş’ce comitet de organizare, că ţi-ai băgat ginerele la înaintare. În plus, ruşinică, Europă! Te-ai făcut a nu vedea acest derapaj greţos. Aşadar, asta este prima mea dezamăgire legată de ierovizionul 2012.

-

A doua dezamăgire este clasicul deja vot între “fraţi”. Foştii iugoslavi se votează între ei, ex-sovieticii între ei, nordicii la fel şi aşa mai departe. Totuşi, aproape de fiecare dată, în ciuda votului previzibil, Europa îşi alege marele câştigător după cum îi este voia. Ba o piesă în sârbă, superba “Molitva”. Ba nişte mascaţi urâţi, care au cântat un “Hard Rock Hallelujah”. În fine, trecând peste dezamăgirea votului geopolitic (nu înţeleg de ce mă/ne mai miră acest lucru), să discutăm despre o altă dezamăgire: România şi maneaua Zăleila. De fapt, am avut câteva manele în acest an. Să le număram: Grecia, Cipru, România. Nu ştiu de ce s-au ambalat mulţi şi au crezut că Maneldinga chiar are vreo şansă. Încă în timpul selecţiei naţionale, atunci când Maneldinga a fost favorizată de juriul TVR-ului, am fost un pic scârbit. Erau piese mai bune, mai frumoase, mai tari în concurs. Am ales să aruncăm praf manelistic în ochi, în loc să găsim ceva mai bun de prezentat Europei. Păcat!

-

Este adevărat, prestaţia României nu a fost foarte rea. Solista a fost focoasă şi… semidezbrăcată. În plus, Maneldinga a avut ritm, deh, manelele pe asta se bazează, nu? Ba mai mult, voturile şi locul ne arată că nu a fost cel mai prost ieurovizion din istorie pentru România. Este undeva pe la mijlocul clasamentului, iar asta nu-i rău. Oricum, nici prea bine nu e. Cât de moldoveni, s-au aciuat şi ei pe lângă români pe suprinzătorul loc 11, exact în faţa fraţilor din dreapta Prutului (moment în care pe Facebook mulţi au început să speculeze cu emfază că suntem sortiţi să fim împreună). Am zis “surprinzător” pentru că mă aşteptam ca Moldova să nu prea aibă succes în acest an. Piesa este puţin sărată, show-ul şi dansul de pe scenă fără gust. Ne-a salvat prestaţia lui Paşa, felul în care s-a ţinut. Se vede că are voce, talent şi experienţă. Totuşi sunt sigur, atâta poate Moldovioara noastră. Locul 6 scos de Zdob şi Zdub este ca un fel de prim loc pentru noi. Se pare că acesta ne este plafonul.

-

Apropo, emisiunea în direct de pe site-ul TâRâMâ-ului n-a mers nici în timpul finalei. Dezamăgire? Obişnuinţă? TâRâMâ-ul nu se dezminte. Ah da, am înţeles că comentariul(cacofonie la locul ei) de la Moldova 1 a fost oribil. Am o întrebare, mai oribil decât cel din timpul meciurilor de fotbal?

-

PS: Sincer, eu am avut altă favorită. Mi-a plăcut şi piesa şi interpretarea Danemarcii. Era însă evident că nu are cum să câştige. Părerea mea, Danemarca a fost peste Maneldinga. Vă las cu bine şi cu piesa Danemarcei.
-