Foto: radio.cz
Din cei 101 deputaţi, 53 au votat pentru legea privind asigurarea egalităţii de şanse, iar comuniştii, socialiştii, Mihai Godea, liberal-democratul Valeriu Ghileţchi şi democratul Oleg Sîrbu au votat contra, au respins, fie s-au eschivat să o facă. Etapa legislativă a luat sfârşit, iar în curând va începe faza practică. Crearea mecanismelor şi încarnarea procedurile care vor face posibilă contracararea acţiunilor de discriminare.
Până la momentul când legea va intra în forţă şi va face primele “victime” au început deja campaniile de discriminare directă sau prin asociere, atacuri verbale la adresa minorităţilor sexuale şi celor care susţin cauza lor. Asmuţirea opiniei publice are loc împotriva reprezentanţilor sectorului asociativ care au vreo tangenţă cu această problemă. Noi liste negre sunt întocmite de inamicii acestei legi, atacând deputaţii ale căror voturi au decis soarta legii. Demonizarea susţinătorilor legii are loc în primul rând în reţelele de socializare şi în blogosferă, unde comentarii, postări şi articole constituie o avalanşă de critică cu tentă homofobă.
Homosexualii, lesbienile şi toată comunitatea LGBT sunt învinuiţi de faptul că vor drepturi similare ca ale majorităţii, fiind numite “excepţii”, “resturi”, “greşeli ale creatorului”, “faze ale desfrâului”, “vicii ale culturii Occidentale”, “păcătoşi” etc. Adică, minorităţile sexuale devin obiectul discriminării contrar eforturilor de amenajare a unui mediu tolerant în societate.
Isteria homofobă este o reacţie firească pentru o mentalitate colectivist-tradiţionalistă a unei populaţii post-sovietice, care în perioada URSS-ului a fost programată să deteste tot ce este eterogen, inclusiv minorităţile sexuale. În ciuda furiei şi amalgamului de emoţii negative provocate de legea respectivă, dezbaterile aprinse au spart un tabu rudimentar şi au tras o rază de lumină asupra unui subiect delicat, anterior practic interzis pe agenda publică.
În următoarea perioadă mulţi se vor teme să-şi exprime punctele de vedere până când legea nu va acţiona la propriu. Va fi o încercare grea pentru a realiza reforma până la capăt. Depinde însă de consecvenţa celor 53 de parlamentari, dacă legea privind asigurarea egalităţii va supravieţui până la intrarea în vigoare. Orice eschivare, justificare şi scuze, vor devaloriza votul şi legea în sine. Politicienii trebuie să-şi asume acest sacrificiu electoral şi să iniţieze schimbarea de atitudin în propriile rânduri.
Toleranţa trebuie să fie educată şi implantată în rândul politicienilor ca să poată fi înţeleasă de alegători. Or, propagând mesaje homofobe este imposibil să obţii reacţie de altă natură din partea cetăţenilor, care sunt oglinda guvernanţilor şi invers. Această interdependenţă trebuie incrustată în gândirea lui Mihai Ghimpu, Marian Lupu şi Vlad Filat. Aceştia, trebuie să accepte situaţia creată, deoarece oricum nu au încotro. S-a pornit maşinăria de tipărire a “listelor negre”, iar elementele homofobe ale societăţii vor reaminti această fază cu orice ocazie, în special la alegeri.
Apărarea unor categorii sociale discriminate până acum este scopul public al acestei legi, dar în realitate, aceasta va forţa o revoluţionare a mentalităţii şi o disciplinare a mişcărilor radicale. Pentru ca legea să prindă rădăcini este nevoie de mediatizarea acesteia, în caz contrar vom fi martorii unui nihilism popular, cu punerea în pericol a reformei în întregime şi o serie de victime colatereale.
Viziunile homofobe vor persista în ţară, deoarece acestea există şi în majoritatea statelor europene, unde asemenea legi funcţionează demult. Dar fără eliminarea caracterului lor violent al acestora, prin împuternicirea justiţiei, a structurilor de menţinere a ordinii publice şi realizarea în fapte a supremaţiei legii, va apărea riscul iminent ca frustrările ce domină societatea să fie exteriorizate şi revărsate asupra minorităţilor şi altor categorii vulnerabile.
Filed under: Homofobia, Homofobia si politica in RM, Legea anti-disciminare
