Clintonizarea Republicii Moldova (I)

În căutarea argumentului
După 1991 se tot discută despre asaltul tinerilor pentru preluarea puterii politice din Republica Moldova. Există şi o concepţie integrată în spiritul colectiv al cetăţenilor precum că: „totul se va schimba înspre bine numai atunci când cei tineri vor veni la conducere”. Problema mea semantică se referă la anume care dintre acei tineri? Căci, din 1991, tot generaţii de tineri se perindă pe holurile Parlamentului, Preşedinţiei, Guvernului şi ale zecilor de agenţii guvernamentale centrale şi locale. Într-adevăr, tinerii vin şi pleacă. Unii dintre ei au devenit deja tineri mai în vârstă, alţii abia se instalează prin birourile instituţionale. Însă, cum nu ai da, aceştia sunt minoritari printre majoritarii gerontocraţi. La un moment dat, pentru o ipoteză de lucru, făcusem şi o statistică privind câţi sunt tineri şi câţi sunt în vârstă.
Din discuţiile avute în ultimii ani cu mai mulţi funcţionari din administraţia centrală, dar şi din cea locală a Republicii Moldova, argumentele persoanelor mai în vârstă se centrau pe aspectul că tinerii nu au experienţa de activitate. Pe când, cei tineri relatau că ei nu sunt lăsaţi să se afirme. După mine, ambele categorii au dreptate. Însă, respectând principiul continuităţii generaţionale, respectul şi încrederea reciprocă este esenţială. Ori tocmai în ultimii 17 ani acest principiu nu a fost respectat. De aceea, în prezent, conflictul dintre generaţii este atât de vizibil în viaţa politică din Republica Moldova, chiar dacă unii politicieni resping cu vehemenţă o atare constatare.
Săptămânile precedente audiasem un comentariu despre armenizarea Republicii Moldova. Zilele trecute am citit un alt comentariu, dar despre brejnevizarea Republicii Moldova. Dacă primul se referea la perspectiva economică, atunci, cel de-al doilea comentariu, puncta tocmai aspectul disparităţii generaţionale. Trecând peste aceste două concepte intrigante (vă recomand să căutaţi comentariile respective prin lumea virtuală a Republicii Moldova), îndrăznesc să inventez un nou concept: „clintonizarea Republicii Moldova”. Pe scurt, conceptul se referă la înnoirea clasei politice şi administrative a Republicii Moldova pe un fundal al întineririi generaţionale. Fenomenologia clintonizării Republicii Moldova este sinuoasă. De aceea, voi dezvolta mai pe larg acest concept într-o serie de postări ulterioare.

Sursa
2007-09-22 06:03:03



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

17:12:08Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:02:57Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:57:42Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
13:29:01Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
12:12:00Pământ —» Andrei LANGA. Blogul personal
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
03:46:13Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
01:54:22Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
01:46:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:52:02Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
04:37:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
00:53:00do you remember being scared? —» turn up the silence
21:41:43Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:14:39Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:30:40Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:33:16Interpretări Teatrale ale lui Eminescu: Luceafărul —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
01:04:11Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
23:45:50Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:36:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:23:03Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:41:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:55:52„Nu dai interviul, m-ai înțeles?”, Ioniţă la Chicu —» Curaj.TV | Media alternativă
09:17:36Ni mai profanaţi simbolurile de stat! —» Curaj.TV | Media alternativă
04:32:00POEME PRIN ANI —» Leo Butnaru
00:14:34Fără Titlu —» Путепроводные Заметки