Clintonizarea Republicii Moldova (I)

În căutarea argumentului
După 1991 se tot discută despre asaltul tinerilor pentru preluarea puterii politice din Republica Moldova. Există şi o concepţie integrată în spiritul colectiv al cetăţenilor precum că: „totul se va schimba înspre bine numai atunci când cei tineri vor veni la conducere”. Problema mea semantică se referă la anume care dintre acei tineri? Căci, din 1991, tot generaţii de tineri se perindă pe holurile Parlamentului, Preşedinţiei, Guvernului şi ale zecilor de agenţii guvernamentale centrale şi locale. Într-adevăr, tinerii vin şi pleacă. Unii dintre ei au devenit deja tineri mai în vârstă, alţii abia se instalează prin birourile instituţionale. Însă, cum nu ai da, aceştia sunt minoritari printre majoritarii gerontocraţi. La un moment dat, pentru o ipoteză de lucru, făcusem şi o statistică privind câţi sunt tineri şi câţi sunt în vârstă.
Din discuţiile avute în ultimii ani cu mai mulţi funcţionari din administraţia centrală, dar şi din cea locală a Republicii Moldova, argumentele persoanelor mai în vârstă se centrau pe aspectul că tinerii nu au experienţa de activitate. Pe când, cei tineri relatau că ei nu sunt lăsaţi să se afirme. După mine, ambele categorii au dreptate. Însă, respectând principiul continuităţii generaţionale, respectul şi încrederea reciprocă este esenţială. Ori tocmai în ultimii 17 ani acest principiu nu a fost respectat. De aceea, în prezent, conflictul dintre generaţii este atât de vizibil în viaţa politică din Republica Moldova, chiar dacă unii politicieni resping cu vehemenţă o atare constatare.
Săptămânile precedente audiasem un comentariu despre armenizarea Republicii Moldova. Zilele trecute am citit un alt comentariu, dar despre brejnevizarea Republicii Moldova. Dacă primul se referea la perspectiva economică, atunci, cel de-al doilea comentariu, puncta tocmai aspectul disparităţii generaţionale. Trecând peste aceste două concepte intrigante (vă recomand să căutaţi comentariile respective prin lumea virtuală a Republicii Moldova), îndrăznesc să inventez un nou concept: „clintonizarea Republicii Moldova”. Pe scurt, conceptul se referă la înnoirea clasei politice şi administrative a Republicii Moldova pe un fundal al întineririi generaţionale. Fenomenologia clintonizării Republicii Moldova este sinuoasă. De aceea, voi dezvolta mai pe larg acest concept într-o serie de postări ulterioare.

Sursa
2007-09-22 06:03:03



Comenteaza





Ultimele 25 posturi adăugate

20:51:57Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:01:47Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
09:07:08A fost lansată noua ediție a Fine Wine Guide —» Fine Wine
09:02:00DIN POEZIA LUMII —» Leo Butnaru
23:25:33Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:03:49Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:48:55Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
16:43:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
11:12:40Premieră: Instinct Feteasca Neagră 2025 Gogu Winery —» Fine Wine
07:57:24Cracovia, oraș al marilor artiști —» Biblioteca de Arte 'Tudor Arghezi'
03:34:16Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
21:03:19Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
20:53:00Pervaz —» Andrei LANGA. Blogul personal
20:53:00Pervaz —» Andrei LANGA. Blogul personal
16:34:27Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:33:15Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
06:51:00DIN YES-EURI —» Leo Butnaru
02:44:07Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
17:49:56Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
14:18:16Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
08:27:51Când semeni în oameni, culegi în cifre —» Efrosnatalita’s Blog
07:27:00ÎN REALITATE ȘI DINCOLO DE EA —» Leo Butnaru
02:28:31Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
22:21:52Fără Titlu —» Путепроводные Заметки
18:05:08Suveranism și Amarone —» APort | "Pentru un român care știe citi, cel mai greu lucru e să nu scrie." I.L. Carag