Boris Ioachim
Întrebări
Prieteni, o-întrebare – în noaptea înnorată –
Într-una mă frământă: voi aţi iubit vreodată?!
Voi v-aţi simţit privirea rănită de o stea –
Ca să puteţi pricepe ceva din viaţa mea?
V-aţi zvârcolit, vreodată, în nopţi de insomnie,
Tânjind după iubire – această nebunie -
Ce sufletul îl arde, întorcându-ţi-l pe dos –
Şi inima îţi roade – cum câinii rod un os?
Voi aţi umblat, ca-n transă, pe străzi triste, pustii
Purtaţi, parcă, de iele – fantome printre vii,
Fără-a simţi nici vânturi, nici fulgi de nea sau ploi –
Ci doar sfâşietoarea dorinţă de-amândoi?
Sau, umezeala rănii, din stinsele priviri
Vi s-a prelins pe faţă, scrutând în amintiri?
Aducerile-aminte, vreodată, au lovit
În sufletele voastre, ca pietre de granit?
…De n-aţi simţit acestea – nu mă numiţi ciudat
Căci, stearpă viaţa voastră, nu-i trai adevărat
Ci doar un firav abur pierdut în vaste zări –
În lumea complicată şi plină de-ntrebări….
—————————————————–
—————————————————
————————————————-
O teză cu răspuns
la întrebări …
Acasta întrebare desigur e ciudată
Un virus e iubirea.Bolnavă lumea toată
Din ea mereu ne naștem , trăim și suferim
În calea spre lăcașul din tristul țintirim
Dar prea puțini în lume dispun de-acest talent
De a cântă iubirea în vastu-i coerent
Deacea rupem ceruri, pământuri în bucăți
S-audă*ntreagă lume- Uitați-va , iubesc
Deacea însă-și Domnul ți-a hărăzit menirea
Nebun după iubire-să cânți mereu ibirea
În plânset și suspine în vers și armonie
Și-n nopți cu lună plină de dulce nebunie
