Medalion literar-artistic “Regizorul şi actorul Andrei Băleanu”

Fiind o filială specializată în reţeaua Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”, avem datoria să aducem la cunoştinţa tuturor despre cele mai noi evenimente, dar şi să readucem în valoare acele clipe şi fapte, care au contribuit cu prestanţa lor la dezvoltarea în continuitate a artei naţionale. Recent a fost omagiat Andrei Băleanu, actor de teatru şi film, regizor. Ar fi împlinit 77 de ani. În a doua jumătate a deceniului şapte a secolului trecut şi-a început cariera regizorală în componenţa colectivului teatral, care abea dacă întrunea vre-o 5-6 actori de la Teatrul Naţional, pe atunci Teatrul moldovenesc „A.C.Puşkin”. Au venit să-l omagieze colegii de breaslă, prietenii, familia: Ion-Gheorghe Şvidchi, Dina Cocea, Iurie Negoiţă, Galina Bulat, Anatol Răzmeriţă, Viorica Chirca, Elena Hăbăşescu, Olga Bejenaru, Ion Coşeriu, Natalia Croitoru, studenţi de la AMTAP şi Colegiul de construcţii împreună cu profesori şi rudele Parascovia şi Dan Băleanu, Victoria Terţu – soţia, feciorul şi sora regizorului. În unison, toţi acei care l-au cunoscut şi-au exprimat admiraţia faţă de acest om. Pe parcursul a mai bine de 30 de ani şi-a exercitat profesionalismul în montarea spectacolelor, care au avut şi mai au o conotaţie cu deschidere largă, departe de hotarele ţării noastre. În concepţia şi percepţia lui regizorală, filosofică şi umană, într-o nouă redacţie scenică au luat naştere spectacolele clasice „Romeo şi Julieta” de W. Shakspeare şi „Revizorul” de N.Gogol. Activând într-un regim totalitar, a fost nevoit să participe la circuitul universal de valori artistice, care i-au stimulat tendinţa de a-şi înnoi paleta stilistică, de a găsi noi modalităţi de investigare aprofundată şi reflectare multidimensională a realităţii, a omului contemporan lui. E.Hăbăşescu, în acest context a spus, că lucrările sale, prin calitatea lor, impuneau respect şi stimă de la distanţă. Asemeni teatrului, el a cunoscut perioade de propăşire, dar şi de mari greutăţi (atunci când practic a fost distrus Teatrul Naţional), deaceea majoritatea spectacolelor sale se prezentau ca un colac de salvare, ca un refugiu în muncă, care practic l-au ferit de neplăceri şi de o eventuală suferinţă. Importanţa moştenirii teatrale lăsată de A.Băleanu a fost şi studiul cercetării lui I.Gh.Şvidchi, critic de teatru, în cartea sa „Ultima partidă de şah cu Andrei Băleanu”care a spus în cadrul seratei de omagiere, că tot ce lăsat în urmă A.Băleanu este o onoare pentru noi toţi, căci avem posibilitatea să ne învăţăm de la el. O trăsătură ce-l defineşte pe regizorul Băleanu a fost interesul constant pentru dramaturgia originală, dar a fost absorbit şi de tragedii. Astfel el a creat multe personaje teatrale, înzestrate cu caractere originale şi cu o largă deschidere simbolică. El evidenţia nu numai personajele principale, ci şi cele epizodice, care constituiau adesea realizări actoriceşti autentice. Actorul A. Răzmeriţă a spus că personajele create de A.Băleanu sunt cele mai exotice figuri ale teatrului naţional. Din multiplele piese montate de regizor, menţionîm doar unele : drama „Cerbii albaştrii” de A.Kolomieţ, „Ciocârlia” de J.Anui, „Liubovi Iarovaia” de K. Treniov, „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, „Despot Vodă”, „Premiul” de A.Ghelman, „Pe-o gură de rai” de I.Podoleanu. „Fântâna Blanduziei, „Gustul mierlei” , „Solo pentru orologii” de O.Zahradnic şi altele. O vastă activitate a avut-o regizorul şi în domeniul genului teatral de comedie, montând piesele „Rops” de B.Cabur, „Telegrama cu bucluc” de N.Zarudnâi, „Un medic ciudat” de A.Safronov., „Amu, cică era odată…” după povestea lui I.Creangă „Povestea lui Harap Alb”. Actriţele D. Cocea şi V.Chirca cu un deosebit respect au adăugat la cele spuse despre stilul de muncă al regizorului, prietenos, cu dovadă de cunoaştere a tuturor detaliilor, fie ele şi neînsemnate; dispunea de o mare spiritualitate, ieşită din comun. Distribuţia rolurilor el o făcea conform inui îndemn sufletesc al său şi reuşea de fiecare dată; din timp anticipa montarea spectacolului cu 2-3 ani înainte. Cunoştea în profunzime istoria neamului, din care cauză avea probleme tangenţiale cu politica promovată de partidul de guvernământ, care îşi impunea strategiile şi viziunile sale în problemele teatrale. Atunci când s-a închis teatrul, personal lui A.Băleanu i s-au interzis cinci spectacole într-o singură zi, din motivul limbii, pe care o numea „română”. Erau nişte piese enorme, pe care a pus miza sa, căci prin ele el simţea pulsul vremii, focusarea punctului de lumină. Acestea şi încă multe alte întrebări ce atestau identitatea personală l-au măcinat din interior. Fiind fidel teatrului, îi plăcea să spună în mod repetat: teatrul o să-i înveţe pe toţi până la urmă… A fost conducător artistic al Centrului de Cultură şi Artă. S-a filmat în cîteva pelicule de la  studioul „Moldova-film”.

În anul 1983 a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor din Republica Moldova.