A fost odata ca niciodata ca daca n-ar fi nu s-ar povesti.Traia pe locurile acestea un imparat bun la suflet si intelept.El avea grija de toti supusii sai si vroia ca toti sa traiasca bine si in belsug.El considera ca bogatia nu vine din ceruri la nimeni, pentru ea trebuie sa muncesti si sa nu astepti comori nemeritate.
      Imparatul a vrut sa controleze bogatia sufleteasca si grija pentru aproapele fiecaruia la supusii sai.
      El a organizat o intrecere la alergatori.Invingatorilor le-a promis un sac cu aur.
  S-au adunat multi tineri, care vroiau sa participe la intrecere.Imparatul le-a explicat conditiile.Tinerii trebuiau sa ajunga pina la un sir de munti.In drum era un mare morman de pietre, pe care trebuiau sa-l inconjoare.Ei toti l-au ocolit si s-au intors inapoi.
   Invingatorii s-au apropiat de imparat, cerindu-i sacul cu aur.
   Imparatul ingaduia vazind in departare ca cineva intirzie.
   Peste un timp a ajuns si ultimul tinar.
   Imparatul l-a intrebat de ce s-a retinut.Tinarul i-a raspuns:
   -Am imprastiat mormanul de pietre care era in cale.Cine va trece pe acolo dupa mine ii va fi mai usor.
   Imparatul le-a raspuns celoc care asteptau aurul:
   -Iata cine este invingatorul.El nu s-a gindit la sine si la sacul cu aur, ci s-a gindit la toti cei care vor trece pe acolo.Al lui va fi aurul.
Nu uitati:,,Toti pot alerga, dar nu toti vor iesi invingatori''