Ce e prea mult – STRICĂ!

După cum am promis, voi încerca să vă iniţiez în domeniul tipograficii lansând o nouă serie de articole – “10 greşeli în lucrul cu textul”.  Primul punct “Utilizarea mai mult de două tipuri de font (typeface) şi mărimi (weight) de caractere pe o pagină/deschidere” este una dintre gafele cele mai des întâlnite în designul moldav. Designerii noştri, pur şi simplu NU ŞTIU când să se oprească. Eu am să-i ajut!

Făcând abstracţie de domnişoara sexy, iată un exemplu de utilizare a doar două tipuri de font (typeface) pe o deschidere. Ştiu, o să începeţi a-mi enumera mai mult de două însă, titlurile din interior nu se “pun”, cele de copertă – da. Titlurile sunt de obicei o compoziţie aparte cu scop decorativ, de aceea ele sunt percepute ca “imagine” şi nu ca text.

Prea multe tipuri de font (typeface) pe o singură pagină distrag atenţia şi crează confuzie “distrugând” principiul de integritate în design. Limitaţi-vă la maximum 3, dar mai bine 2 tipuri de font (typeface) per proiect. Prea multe mărimi (weight, slope, width) de caractere, la fel, pot zăpăci cititorul în aşa hal încât să nu-şi mai dea seama care sunt elementele principale şi care – secundare. Astfel, informaţia cu adevărat importantă se pierde!

 Exemple de coperţi nereuşite ce abundă în tipuri de font (typeface), mărimi şi culori astfel încât nu există o unitate în design şi complică foarte mult distingerea titlurilor cu prioritate, de exemplu cine sunt personajele de pe copertă şi/sau care este articolul-cheie al ediţiei?

Acum, nu interpretaţi greşit. Să utilizaţi doar două tipuri de font (typeface) (ex. “Minion Pro” şi “Myriad Pro”),  nu înseamnă să aveţi doar două font-uri în pagină – “Minion Pro 10 pt Regular” şi “Myriad Pro 10 pt Bold“. Fiecare dintre ele are o familie de font, poate fi scrisă cu diferite mărimi (weight) (ex. regular, bold) şi stiluri (ex. roman, italic), în format Sentence case, lowercase, AllCaps dar şi toate combinaţiile dintre ele. Alegeţi două tipuri de font (typeface) care reprezintă cel mai bine proiectul vostru, recomandabil unul cu serife – “Minion Pro” şi unul fără - ”Myriad Pro” şi jucaţi-vă cu posibilităţile pe care le oferă.

Să admitem că este absolut necesar să structuraţi un material în mai multe blocuri de text care diferă ca importanţă, conţinut, subiect etc. De ce să utilizaţi 20 de tipuri de font care vor arăta ca un “vinegred” de colaje rupte din diferite reviste şi adunate pe o singură pagină când puteţi obţine acelaşi efect de “diversitate în unitate şi unitate în diversitate” utilizând doar două typeface-uri?! Poza din stânga: Helvetica Neue LT Pro, Tahoma, Elephant, Impact, Minion Pro, Franklin Gothic Heavy, ChopinScript, Arial, Times New Roman. În dreapta: Times New Roman şi ChopinScript.  Deci se poate?

Exemple de coperţi reuşite. Primele patru editate în Moldova, ultimile două – pentru comparaţie. Toate revistele de mai sus utlizează doar 2-3 typeface-uri, 2-3 culori, 2-3 mărimi (weight, slope, width) de caractere şi arată organic. Nimic de adăugat, nimic de înlăturat. 

Ca să “fim pe aceeaşi pagină” (cum zic americanii) şi pe “aceeaşi lungime de undă” (cum zic românii), vă voi explica câteva dintre noţiunile utilizate în acest post. Întâi de toate, aş vrea să clarific ceva. După publicarea acestui material am primit “peste nas” că nu mi-ar fi clare noţiunile de font şi caracter deoarece le folosesc aiurea, adica necorespunzător. Apreciez întotdeauna o critică constructivă, deci am luat foarte în serios acel mesaj şi am pus “burta pe carte”… Ce am descoperit m-a şocat de-a dreptul. Am înţeles că n-am înţeles nimic. Serios. Acum, voi încerca să fac puţină lumină în ceea ce priveşte noţiunile de  font vs. typeface şi sper că vor fi clare, însă cine ştie mai multe, e binevenit cu completările de rigoare. Din start vă zic - nu vă axaţi pe DEX. De acolo a şi pornit toată confuzia. Wikipedia, versiunea engleză, mi-a “explicat” cel mai bine ce şi cum, după cum urmează:

În tipografică, noţiunea de font este definită ca o totalitate de sorts – litere turnate din metal (vezi poza de jos) ce compun un set complet de caractere de o singură dimensiune (ex. 10 pt) şi un stil unic (ex. bold) al unui anumit typeface (ex. Arial). De exemplu, setul complet de caractere pentru “Arial de 9 puncte (pt)” se numeşte font, iar “Arial de 10 pt” ar fi un cu totul alt font dar din aceeaşi familie de font – “Arial regular”. În acelaşi timp ”Arial de 10 pt bold” ar fi un cu totul alt font din cu totul altă familie de font-uri – “Arial bold“ dar de acelaşi typeface – “Arial”. Cel puţin aşa era înainte de 1980 când au apărut font-urile de computer care, fiind vectoriale, pot fi redimensionate foarte uşor.

1. Model de literă (“H”) turnată din metal; 2. Sorts – grup de litere turnate din metal
ce formează un font; 3. Font vs. typeface. 

În zilele noastre noţiunea de font este frecvent folosit ca sinonim al termenul typeface, deşi au sensuri diferite. În acelaşi timp, noţiunea de typeface, neavând un echivalent în limba română, este deseori “tradus” ca font. Pe Wikipedia, noţiunea de typeface este definită ca reprezentarea vizuală a unui set de caractere (litere, cifre, simboluri şi semne de punctuaţie) care au acelaşi aspect/design. Cu alte cuvinte, întruchiparea fizică a unei colecţii de litere, numere, simboluri, etc (indiferent dacă e vorba despre bucăţi de metal sau un fişier de calculator) este un font, iar atunci când ne referim la design-ul colecţiei (felul în care arată), acesta se va numi typeface. Mai multe “definiţii şi dezbateri” la capitolul font vs. typeface vezi aici.

Tipografica - arta şi tehnica tipăritului, a formei şi aranjării literelor pe un document;
Font - este mijlocul de a transpune un caracter pe o suprafaţă imprimabilă;
Typeface- este o colecţie de caractere, litere, cifre, simboluri şi semne de punctuaţie, care au acelaşi aspect/design. Reprezintă felul cum arată caracterul “imprimat”;
Tipuri de font (typeface) - serif (cu serife), sans serif (fără serife), monospace (aceeaşi lăţime a caracterelor), fantasy (creative), cursive (scrise de mână);
Serife – termenul serif se consideră că ar proveni de la cuvântul “schreef” care în olandeză înseamnă “linie” sau “semn de peniţă”. Astfel, serifele sunt nişte terminaţii specifice – mici liniuţe – care conduc ochiul şi ajută la citire;
Caracter - element al unui alfabet; literă, semn grafic de acelaşi corp şi aceeaşi familie;
Stiluri de font - roman, italic,  handwritten, cursive;
Weight - (greutatea) unui font, reprezintă grosimea caracterelor în raport cu înălţimea lor: normal, regular, bold;
Slope – (înclinarea) unui font: cursive, script, oblique;
Width – (lăţimea) unui font: compressed, condensed, narrow;
Familia de font-uri - reprezintă un set de font-uri înrudite. De exemplu familia Times include diferite mărimi de font (10 pt etc.), stiluri (roman şi italic), şi grosimi (regular şi bold);
Deschidere (spread) - două pagini alăturate ale unei cărţi, reviste sau ziar – lipite, cusute sau pliate la mijloc (de obicei pe verticală);
Sentence case - majusculă doar la începutul frazei sau după punct; 
lowercase – toate caracterele minuscule;
AllCaps – toate caracterele majuscule.

(va urma)