Nu de la faptul că nu am gînduri, ci de la faptul că am prea multe,
uneori mi-e greu să le trec prin filtru şi să scriu doar pozitiv aici. Tot ce am încercat să scriu pînă acum, se sfîrşea mereu cu un aspect sumbru şi trist, şi e un mare semn de întrebare pentru mine, din moment ce zi de zi sunt mai mult veselă decît tristă, mai mult optimistă decît pesimistă…
Sau poate sunt veselă din reflex, poate am obişnuit să fiu veselă, că aşa e mai uşor decît să explici de ce eşti tristă. Mi-am insuflat permanent că totul e frumos şi minunat, ca viaţa ne iubeşte pe noi mai mult decît noi pe ea şi recunosc că am avut rătăciri, am avut intersecţii în suflet cînd nu înţelegeam dacă întradevăr simt ceva, sau simt ceva pentru că aşa ar fi corect să fie. Nu ştiu dacă mi-a reuşit sau nu, dar ştiu că astăzi… îmi place la nebunie să mă plimb prin ploaie, mă bucur de soare, ori de cîte ori mă cuprinde cu razele, ador verile fierbinţi şi pline de perepeţii…dar îmi plac şi toamnele în Moldova. Îmi place să-mi petrec timpul cu persoanele cu care întradevăr îmi place să-mi petrec timpul (:D), îmi place cînd copii mici ce îi văd în treacăt îmi răspund la zîmbet. Îmi place cafeaua, chiar dacă am spus-o de multe ori, dar imi face plăcere chiar şi de la simplu fapt că o spun. Îmi place să mă relaxez ziua întreagă, să fac baie cu multă spumă şi să-mi privesc serialul preferat, dar îmi mai place şi senzaţia de oboseală după o zi încărcată de activităţi şi gîndul că am făcut ceva util. Iar toate acestea mă fac să înţeleg că dacă iubesc un lucru, asta nu înseamnă că nu aş putea iubi şi contrariul său, că dacă depui dragoste în tot ceea ce faci, ea nu se termină, ci din contra îţi dai seama că ai încă mult mai multă de oferit. 
…. şi că într-un final nimănui nu-i pasă dacă eşti vesel sau trist… aşa că poţi alege să fii vesel.
