De ce îi vâr pe toți în aceeași oală? De ce sunt „nedrept” și generalizez, „cu violența care mă caracterizează” (adreamer)? De ce devin isteric și mă arăt intolerant? De ce exclam? Pentru că mi-a ajuns - n-am altă justificare furiei mele. Pentru că văd cu ochiul liber și-mi poluează vederea felul cum ceilalți, piticii din sistem, nou intrații, „speranța de mâine” a neamului, pur și simplu, știu (și tac) că „babanii” copiază (că-s nulități cu ștaif, că nu-și fac profesionist treaba, că sunt „achiționabili” cu sex sau cu bani etc), și că, pe lângă asta, copiază atât de prost, și sunt atât de proști ei înșiși încât preiau inclusiv greșelile din opera-sursă. Însă ceilalți, piticii, cei ce bălesc stând la rând la umbra fundului „somităților”, tac mai departe, complice, ca să continuie să-și câștige pâinea zilnică, să lingă recunoscători firimiturile de pâine căzute de la masa recto(ro)rilor, mai ținându-se de nas, mai obișnuindu-se cu pestilența unor structuri nu numai corupte, ci, și mai grav!, profund înapoiate, profund și mândru enclavizate, tribalizate, nepotizate, deconectate de tot ce e nou, bun și valoros în Europa și-n lume în materie de învățământ superior.
Acestea sunt simptomele manifeste, strigătoare la cer, conștientizate de toată suflarea românească, dar tăinuite ipocrit, ale unui sistem închis în el însuși, orientat spre sine & autosuficient, ce pregătește pseudo-diplomați bovarici, visători nepricepuți, cu o grandioasă și complet eronată, bolnavă, percepție de sine, sau golani cu școală, priviți chiorâș în majoritatea statelor lumii civilizate. O formă fără fond supraevaluată în silențioasă cârdășie (toți știm că „nu înveți nimic în facultate”, dar toți ne înghesuim să o facem) de întreaga românime, un mit - FACULTATEA, o instituție care simulează educația, se simulează, adică, pe sine, așa cum simulăm cu toții noi, românii, câte ceva, fiecare în domeniul lui (munca, reforma, ospitalitatea), instituție care a fost mai modernă, mai europeană, mai vie până și-n anii antebelici decât în prezent. Dimploma - fantasma țărășeanului român care „s-a ajuns”, a lui coate-goale, pașaportul lor către noblețea închipuită, către „statut”, către înaltul „bă, tu știi cine-s eu?”, poate fi obținută cu ușurință, nu numai de la fabricile particulare de studenți, ci și de la fabricile similare de stat. Ce valoare, ce trecere, ce credibilitate poate avea o diplomă de absolvire emisă de o Universitate doldora de plagiatori? În ciuda faptului că acolo predau și dascăli buni, nici una!
Dintr-un porc infectat cu pestă nu păstrezi urechile pentru piftie, în speranța halucinantă că acolo, la urechi, nu a ajuns cumplita boală.
