Locuitorii dintre Nistru şi Prut cunosc bine semnificaţia noţiunii de „subotnik”, care se asociază cu timpurile sovietice de tristă amintire, când angajaţii erau obligaţi să presteze munci pe gratis şi cu aerul că o fac de bună voie. De regulă, această acţiune pompoasă era organizată în aprilie, luna în care s-a născut vojdiul proletariatului – Vladimir Ilici Lenin.          Acum vreau să-i cobor cu picioarele pe pământ pe acei care cred că nu mai suntem sovietici, că am păşit în altă epocă, în care nicio instanţă (patronul, statul…) nu are dreptul să oblige cetăţenii să-şi sacrifice timpul de odihnă în favoarea unor activităţi pe care guvernul le consideră mai presus de orice şi de oricine. Este deosebit de scandalos că nici un partid de dreapta nu s-a pronunţat împotriva unei asemenea practici, care parcă nu se încadrează în ideologiile sau doctrinele lor politice.  Căci subotnikul, în continuare, este organizat anual, în aprilie, de parcă URSS-ul nu s-ar fi destrămat, de parcă nu am trecut la economia de piaţă… Exact ca în poeziile nemuritoare pe care le învăţam pe de rost în şcoală: „Lenin e mai viu decât toţi viii…”.          Refuzăm categoric să acceptăm că cineva ar avea dreptul moral să ne oblige să prestăm munci neplătitie în favoarea comunităţii, atâta timp cât nu am săvârşit nicio infracţiune pe care să o ispăşim astfel. Cu atât mai mult că sunt o mulţime de şomeri care ar putea fi angajaţi să măture străzile, să văruiască copacii, să planteze arbori pentru un salariu modest, fiind soluţionată în acest mod şi problema forţei de muncă.          Acceptăm să facem fapte bune, acţiuni dezinteresate din proprie iniţiativă, nu la indicaţii de sus şi neapărat în aprilie. Pe când o acţiune de protest împotriva practicilor sovietice de tristă amintire, un antisubotnik?