Primăvara cînd abia ieşeau primele flori şi plante, era o specialitate a casei care nu lipsea nici într-un an de pe masa noastră, iar pentru a fi gătită această mîncare era necesar a fi îndeplinit un ritual special. Mama ne îmbrăca bine pe mine şi pe sora mai mică ca să nu ne prindă vîntul primăvăratic şi o porneam peste deal pentru că să ajungem într-o pădurice parcursă de un mic pîrîiaş. Aici ne revenea misiunea să căutam plantele necesare pentru mîncarea ce avea să fie pregătită mai tîrziu.
Iată şi prima vinovată urzica, dacă e să dai un search pe Google se găsesc multe informaţii privind pregătirea ei, cît şi beneficiile acesteia. Spre exemplu aţi putea accesa următorul link unde am găsit foarte multă informaţie interesantă.
Iar, dacă era să căutăm pe sub frunzele ce au iernat se iveau de un roşu-portocaliu aprins nişte ciupercuţe mici ce erau culese cu atenţie, în popor acestea sunt numite Urechiuşe. Dar, în afară de aceste minunăţii colorate mai erau un tip de ciuperci care după o iarnă lungă şi un soare ce le-au uscat erau distracţia noastră. De ce spun aceasta, deoarece aveau aşa o denumire mai deocheată - Beşina Porcului, dar ce era şi mai amuzant pentru noi, era să călcăm peste ele. După ce este călcată această ciupercă se sparge, provocînd un zgomot asemeni unui pîrţ, împrăştiindu-se în jur un praf gălbui urît mirositor.
Căutările noastre se finisau la culegerea ultimelor plante a Grîuşorului (Ranunculus Ficaria) şi a Purului (Allium vinealis). Cred că de Grîuşor aţi mai auzit, dar de Pur cred că nu vă daţi seamă ce mai este şi această iarbă, pai să vă spun că este un soi de Usturi sălbatic, am citit pe mai multe site-uri că se utilizează în supele italienilor sau a englezilor, pentru aroma sa, nuştiu poate se întrebuinţează şi la alte popoare.
Desigur că din aceste plimbări nu lipseau istorioarele mamei pline de şotii pe care le facea cînd era micuţă, aşa cum le ascultam atunci cu plăcere, le ascultăm şi acum, descoperind noi detalii ce ne fac să rîdem cu poftă. Acasă ajungeam satisfăcute de plimbarea ce ne umplea plămînii de oxigen, iar mama pregătea mîncarea în timp ce noi ne jucam. Este vorba despre Borşul de primăvară, aşa noi îl numim, dar este un borş nemaipomenit, perfect pentru post, deoarece cam în perioada respectivă se ţine şi postul. Acesta este unul din numeroasele mele gusturi ale copilăriei de care îmi este dor în fiecare primăvară şi nu numai.