Nu ştiu de ce, câteodată, duminica
Îmi aduc aminte de tine.
Poate pentru că-i sărbatoare
Iar tu, o sărbătoare ai fost pentru mine.
Uneori amintirile au chiar şi umor.
Zâmbesc singură la imagini fragile
Şi mă bucur de trecut. Apoi meditez
La destinul parcă ursit de sibile.
Anii au trecut făra ştire de-atunci.
M-am luat cu firescul de fiece zi
Şi-am evitat să-mi mărturisesc
Că în gindul ascuns, îmi aparţii.
Nu înteleg de ce numai duminica
Îmi aduc aminte de tine.
Poate pentru că-i sărbătoare
Iar tu, o sărbatoare ai fost pentru mine.
(Luciana Stoicescu-Vaughan)
