Ne-am obișnuit să tot vedem la televizor, pe copertele revistelor cu fițe, la piață și pe stradă madame și cuconițe cu mâinile-n șolduri.
Pozând, mirându-se sau enervându-se, acestea nu uită niciodată să-și afișeze mâinile-n șolduri, de parcă nu ar avea ce face cu ele sau alte poziții pentru celebrele poze de copertă nu mai sunt. Ori imaginația noastră, de rând cu a fotografilor, e dusă naibii, ori suntem dincale-afară de chitiți și de mândri că această poziție ne caracterizează cel mai bine ca și națiune.
Devine o prea deranjantă obișnuință, pe care, însă, n-o s-o vezi la televiziunile de peste hotare ori pe alte coperte de reviste cu nume străine. De fapt mâinile-n șolduri sunt viața noastră – poza noastră de popor! Așa ne-a făcut mama, pesemne. Cu mâinile-n șolduri. Așteptând să vină cineva să ne aucă de toate, să ne facă curat în țară, pe palier, să ne rezolve problemele…, iar noi să stăm cu mâinile-n șolduri și să criticăm tot ce se face, pe toți care fac ceva, să ne dăm cu părerea.
Dacă nu ne suflecăm mânecile ca să ne punem pe treabă, așa vom și muri – cu mâinile-n șolduri! Ah, da! Și cu un picior ușor înainte și poziționat pe diagonală…
Poftim și un cântec drept imn pentru o asemenea poziție, e cu versuri, deci – îl puteți învăța pe de rost: