E roz. E american. Nu se încadrează nici în lista de filme preferate, și nici nu e capodoperă cinematografică 
are happy-end (!) chiar, însă îl privesc regulat, cînd simt că e nevoie. E un soi de vitamina E ținută mereu în sertarul de sus a dulapului din bucătărie, la care revin cînd simt din nou că TREBUIE (deși asta e altă chesiuță). Mă uit la el în momentele cînd mă uit mai des decît trebuie dacă telefonul nu are pliculețul cu pricina în colțul drept de sus, cînd alerg din bucătărie ca o apucată dacă aud telefonul, cînd îmi schimb des pozele de profil și ascult muzica din aia, știți voi- siropoasă. Mă uit la el ca să nu devin iar o gîsculiță proastă îndrăgostită și naivă, cu porțile sufletului larg deschise și cu urechile ciulite la frazele pline de replici stranii a prietenelor. Mă uit la el cînd mi-e trist și pentru profilactică. E ”He’s jus not that into you”, așa că dragelor, priviți și învățați, și dragilor, admirați cum se întîmplă totul în realitate. Dau cîteva citate(copy-paste, eu sunt cam leneșă) poate se lasă careva intrigat:
”Don’t be flattered that he misses you. He should miss you. You’re deeply missable. However, he’s still the same person who just broke up with you. Remember, the only reason he can miss you is because he’s choosing, every day, not to be with you.”
”Girls are taught a lot of stuff growing up. If a guy punches you he likes you. Never try to trim your own bangs and someday you will meet a wonderful guy and get your very own happy ending. Every movie we see, Every story we’re told implores us to wait for it, the third act twist, the unexpected declaration of love, the exception to the rule. But sometimes we’re so focused on finding our happy ending we don’t learn how to read the signs. How to tell from the ones who want us and the ones who don’t, the ones who will stay and the ones who will leave. And maybe a happy ending doesn’t include a guy, maybe… it’s you, on your own, picking up the pieces and starting over, freeing yourself up for something better in the future. Maybe the happy ending is… just… moving on. Or maybe the happy ending is this, knowing after all the unreturned phone calls, broken-hearts, through the blunders and misread signals, through all the pain and embarrassment you never gave up hope.”
”Unfortunately guys are too terrified to ever directly tell a woman, “You’re not the one.” But their actions absolutely show how they feel.”
”despite good intentions — you’re wasting your time. Men are not complicated, although they’d like you to think they are. And there are no mixed messages.”
Iata cam pe asta e construit filmul 
sounds like crazy, știu, dar…e mai efectiv decît repetatul în fața oglinzii ” eu sunt deșteaptă și puternică” pentru că după el rămîn (sper 
) așa.
