O lume plina de farmece si ginduri,
Imi copleseste atit de frumos aceste ginduri,
Luceafarul de sus atit de intins,
Cu sperante mii imi spune ca inca nu s-a stins.
Ce s-ar numi alinare a bratelor ascunse?!
Nici cu privirea nu pot fi vazute.
E vintul de seara,palid si plin de veste.
Sopteste ca vine,vine o noua poveste.
Inchid ochii usor si incerc sa-mi desprind privirea,
Si nu mai stiu de unde rasare,nemarginirea.
Si cit suflet oare depune,aici simtirea.
Nu mai exista nimeni si apoi se naste multimea.
Ma pierd si m-am gasit in locul atit de simplu.
Traiesc si mor odata la fiecare ziua,
Iar viata nu-i decit un gind de poezie!
