Circula pe vremuri o glumă, de la Monthy Python citire, potrivit căreia chinezii ne-ar fi simpatici pentru că, deşi ne ajung nouă, europenilor, doar până la genunchi, rămân invariabil foarte prietenoşi. Situaţia s-a schimbat între timp. Economic, chinezii au crescut enorm. Ca şi Germania China e, pe moment cel puţin, una dintre cele mai dinamice ţări de pe scena internaţională, în timp ce SUA şi Japonia au pălit mult în ultimii ani.

Politic, China continuă să fie o temă complexă şi controversată în Germania. Soarta disidenţilor, sălbatica represiune din Tibetul ocupat de chinezi rămân subiecte perene. Dar şi crescânda importanţa economică a Chinei comuniste e insistent abordată de observatorii din Apus.

Recenta vizită în centrul Europei a premierului chinez Wen Jiabao, drăgălăşeniile mutuale schimbate de cancelară şi de şeful de guvern al imperiului de mijloc comunist la târgul de la Hanovra, principalul târg de produse industriale din lume, la care China a fost anul acesta ţara parteneră, n-au scăpat presei germane.

Cum nu i-a scăpat nici risipa de zâmbete şi voie bună marcând atitudinea celor doi lideri, ori impresionantele cifre, statistici şi curbe cuantificând uriaşa creştere a afacerilor germano-chineze, investiţiile mutuale şi profiturile grase extrase din ele.

Süddeutsche Zeitung publica zilele trecute, pe o pagină întreagă, un articol intitulat „Republica Volkswagen”, referitor la  China, ţara în care concernele automobilistice germane, şi în special producătorii de maşini de lux au investit în ultimii ani multe miliarde şi au înregistrat rapid fabuloase creşteri de vânzări.

Audi, o filială a concernului Volkswagen, şi-a crescut cifra de afaceri chineze cu nu mai puţin de 41 la sută. Iar Volkswagen îşi construieşte o uzină în vestul Chinei, în regiunea minorităţii musulmane a uigurilor, o investiţie în valoare de 175 de miliarde de euro, care ar urma să producă 50.000 de automobile începând din 2015.

Chiar şi la Porsche a început să se muncească în ture suplimentare pentru ca să se poată asambla automobilele de lux şi sport înghiţite în număr tot mai mare de insaţiabila piaţă chineză.

Deloc de mirare că marele imperiu de la răsărit a devenit un soi de “drog dulce”, după cum îi spunea zilele trecute Chinei un ziarist german. Într-adevăr, China a asigurat şi continuă să asigure concernelor automobilistice germane o cascadă de recorduri în materie de vânzări şi câştiguri.

Concomitent, unii observatori atrag atenţia asupra faptului că există regiuni vaste în interiorul şi vestul Chinei care, departe de a-şi fi epuizat resursele de creştere economică, sunt, dimpotrivă, zone aflate abia la început de dezvoltare.

Dar China nu e, economic, doar un El Dorado. Există o serie de analişti care lansează şi avertismente tot mai clare, dincolo de cele iscate de masivul furt intelectual practicat la fel sistematic de chinezi ca şi încălcarea drepturilor omului. Se ştie că în China nu se aşteaptă mult înainte de a se proceda la contrafacerea produsele tehnologice importate.

Pe de altă parte, s-a înregistrat în ultima vreme o perceptibilă frânare a creşterii economiei chineze, iar riscul creării de supra-capacităţi în China a sporit considerabil. Nici tendinţele protecţioniste al regimului comunist nu trebuie ignorate.

În plus China a devenit şi un competitor tot mai redutabil. Potrivit unei prognoze germane, China va ajunge după 2015 să egaleze numărul de automobile vândute de americani.

sursa:                   http://www.dw.de/dw/article/0,,15918247,00.html?maca=rum-VTPartner_hotnews5-2282-xml-mrss

 

http://saccsivdotcom.wordpress.com/2011/10/12/china-cumpara-lumea-16-semne/