Cazand in plasa primaverii,
Impotmolinduma-n ale paianjenului fire
Urmaresc cu multumire simptomele-nvierii
Si incep numaratoarea inversa spre ale mortii zile.

Caci soarele-si va pierde din lumina
Si frunzele din verdele-ndesat.
O lume intreaga nu poate fi divina!
Toti cadem prada aceluiasi pacat.

Si precum firea ne este bestiala,
De ce nu am plati si noi pentru frumosul invierii?
Doar natura este cruciala,
Pe cand omul e predestinat uitarii.