Câte ori am repetat pentru sine această frază? eu am și pierdut numărul.
Să aștepți timpul să le vindece
pe toate* nu e cea mai bună soluție, dar, uneori, e unica pe care o ai și la ea recurgi.
*Durerile fizice= Devin mai puțin intense sau dispar cu totul, eventual. Ele lasă o amprentă prea mare în mintea noastră. Și totuși, creierul ne este un bun prieten. La trecerea timpului, acesta mai șterge din intensitate, din imaginea durerilor fizice. Lasă mai mult un sentiment că a fost ceva, cândva.
*Durerile spirituale, de suflet(cum vreți, așa le numiți)= Alea sunt mai trainice. De durată. Probabil pentru că sunt mai multe decât cele fizice? Și ele trec odată cu timpul- când sunt înlocuite cu clipe de fericire. Or cu alte dureri.
*Durerile neafiliate= Nu știi ce vrei, cum vrei și de ce. În popor li se spun ”mă doare sufletul” or ceva de genu. Când simți o neliniște ce te apasă și îți iese pe gât că nu mai știi ce ai. Ele trec. După comunicarea cu oamenii dragi și un somn bun.
Timpul e o noțiune nepalpabilă. Ok, relativ nepalpabilă. Pentru că simți timpul atunci când îți vezi copilul mare, mergând la facultate. Simți timpul când părinții îți sunt în vârstă…Și pentru că timpul e puțin palpabil, el trece pe neobservate odată cu toate durerile de acum, pentru a face loc altora. Un cerc.
Filed under: Atitudini
