Salutare!
Ieri, spre seară, mă duceam la Cantemir. Pe drum am văzut, în iarbă, un câine dormind. Nu m-am gândit mult şi m-am apropiat, când colo, observ că este defapt o.. mamă cu copii! Am rămas uimit când am văzut alături un sac legat la gură şi rupt pe la mijloc.. de la început mă gândeac că e un câine vagabond, ca apoi să-mi dau seama că defapt a fost, ca la moldoveni, aruncat…
Având aparatul de fotografiat la mine, nu am ezitat să fac nişte poze, iată una din ele:
Mă tot gândeam, cum poţi oare să faci aşa ceva, ca apoi să-mi amintesc de cultura noastră, a moldovenilor şi că suntem în stare de orice “crimă” faţă de animale, că de, sunt animale doar, se poate… (de altfel şi faţă de oameni uneori ne purtăm, tot aşa…)
Am fost de dimineaţă să-i duc deva de mâncare, nu era acolo, erau doar căţeii ce dormeau grămadă în “cuibul” lor, pe pământ. Am luat sacul de alături şi l-am aşezat exact în acolo unde s-a “cuibărit” mămica lor, aşezându-i pe toţi înapoi, doar că pe sac, oricum, ţine cald, nu-i ca pe pământul rece. Mama lor probabil s-a dus să caute de mâncare. Eu, am lăsat alaturi de ei tot ce luasem de acasă, când se va întoarce va mânca.
Dar să revenim la seara de ieri. După cum se intitulează şi postul, a fost una cu surpirze, după ce am văzut acestă mamă cu pui foarte şi foarte frumoşi, mi-am continuat drumul. Mergând observ că apune soarele, mare mi-a fost uimirea când am văzut că doar o mică porţiune de cer nu este acoperită de cer, exact acolo unde se vede apusul. La un moment dat, mă opresc în loc-uimit! Am rămas uimit de frumuseţea din faţa mea, apusul soarelui, întro nuanţă de portocaliu-roşiatic, de foc, de parcă jumătate de cer era în flăcări. Pentru prima data am văzut un astfel de apus! Era într-atât de frumos, nuanţa de foc, totodată de aur nu te lăsa să treci pur şi simplu! Jos, iarba verde-aurie, sus: cerul albastru închis dar care contrasta şi mai mult cu acea văpaie de foc! Am aici o fotografie, să vedeţi şi voi despre ce vorbesc, nu-i ea chiar calitativă… până la urmă, aparatul meu (Kodak EasyShare C142) nu-mi permite să fac poze în orice condiţii, dar se vede!
Pe de o parte, lumina soarelui te orbea, pe de altă parte, în jur era semi-ntuneric. A fost un apus ce încă destul timp îl voi ţine minte!
Printre altele… mereu caut să văd frumuseţea naturii în jurul meu, poate de asta observ multe lucrusi, sau… poate doar mi le imaginez, din dorinţa de a avea şi noi, la noi în ţară FRUMOS!
ceea ce ascultam mergând pe drum:
Numai bine,
Sergiu.
