Știi? Uneori viața-mi pare un ring de box. Cu perioade de viața reprize. Cu publicul meu și cu publicul lor. Intrat pe bilete de culoare diferită. Cu reflectoare asupra ringului. Cu mine, micuță, încercînd să lovesc în ceva enorm, urît și transpirat.
Știi? Nu contează dacă cad. Pentru că mă ridic pînă se ajunge cu număratul pănă la 10. Frumos, cu capul ridicat mîndru, așa cum îi stă bine să se ridice celui care a căzut.
Știi? Nu contează că cad des. Că viața e un adversar puternic. Nici numărul loviturilor. Nu ajung degrabă la knockout. Mai am de stralucit pe ring.
Și mai știi? Dacă tot recent am ajuns să stau puternic pe ambele picioare, cred că viața asta o să meragă cu mine la o bere, și îți jur că de atunci o să fim prietene. Nu o să-mi mai reziste.
