Temperaturi exuberante ce-ți topesc încet ciorapii pe degetele lungi ale picioarelor până să ajungi acasă, mai ales dacă locuiești în căsuța din pădure, alături de cei 7 pitici, căci soarele se metamorfoză în mare sportiv, aleargă cu râvnă înainte chiar de propriu-i răsărit de-a lungul digului, călcând peste smocurile grase de măcriș, ca să scape de kilogramele în plus și de pisicile care - se vorbește - urmează tocmai acele femei ce umblă fără țintă, și umblă fără (să aibă nevoie) a ști încotro o apucă, amușinând mirosul tare de bărbat pus pe hârjoană, cu ceafa zbârlită și toracele înfoiat, pregătit a (se) impune în fața concurenței. Vastă ceremonie regală pentru un minut de tăvăleală.
Lucrătorii forestieri se odihnesc pe marginea bătărorită și de lumină ferită a șanțului, la o bere ieftină, neluând seama la ce se petrece în preajma lor, pentru ei, hai să mori tu, nu există sexînsine, ci doar vârtosul hău dintre coapsele femeii, iar femeia are răbdare, trebuie să aibă, învârtind mereu cu linguroiul în mămăligă, ștergându-și prevenitor, la fereală, puținul ruj cu care își înviorase buzele la locul de muncă, îl așteaptă pe el să se întoarcă acasă și s-o azvârle dintr-o îmbrâncire în așternutul îmbâcsit de lăbile picioarelor lui descompuse sub soarele (nefiresc de cald al) lui aprilie.***Fără nici o legătură: oamenii toamnei târzii îmi par a fi niște personaje aparte, de obicei ascunse, din cele care evită să-și serbeze ziua de naștere, pradă fiind unei angoase obsesionale în fața morții și unei mai pământești inapetențe către cheltuială, e ca și când și-ar cheltui însăși viața risipind banii. Toamna și aniversările ei deprimante -  nu ai cu ce să decorezi sala de bal, iar dacă alegi crengile de conifere, gândul te poartă la sărbătorile de iarnă, când totul e țeapăn, până și timpul.