Am meditat mult pe motivul închiderii NIT-ului. Doream să spun ceva şi nu-mi puteam ilustra mai clar aşa cum vedeam închiderea acestui canal.
Dar trebuia să-mi ilustrez şi să-mi pun punct acestui disconfort intern în care orice formulare de a mea, proprie, pro sau contra acestei închideri mi-o combăteam tot eu din prima:
- “NIT-ul trebuia închis! – Bun, dar ce facem cu libertatea presei?”
- “Atunci NIT-ul nu trebuia închis! - Bun, în aşa caz trebuie să accepţi că-ţi va plăcea ca ţara ta să fie dominată de nişte zombaţi, să fii ridicat întro bună noapte de nişte tipi prelucraţi sistematic de acest post TV etc?”
Explicaţia era sub nasul meu, în jurul meu, una foarte simplă, chiar foarte-foarte simplă, – nu eram în Chişinău în timp ce încercam să gândesc în realităţile acestui stat.
Chiar din prima secundă a coborîrii din autobus, la un 5 de noapte, la o staţie de troleibuz, am găsit răspunsul-ilustraţie la întrebarea “de ce trebuia închis NIT-ul.
Un casino electronic. La 5 dimineaţa acolo erau clienţi. Demult sunt de părerea că acest cuiburi de păduchi trebuiesc închise. Poate chiar toată lumea este convinsă de asta, iar întrebarea “ce facem cu libertatea economică?” nici nu-şi pune.
Apoi iată şi ilustraţia – spectatorii fideli ai acestui post TV au foarte multe puncte comune cu aceeaşi clienţi ale casinourilor electronice – îşi scuipă viitorul, îşi distrug familiile, îşi ţin copiii în lipsuri. Aceşti clienţi se aseamnă leit cu spectatorii NIT-ului, prinşi în imposibilitatea de a avea o alternativă, înhămaţi orbeşte întro cauză pe care ei n-o înţeleg, fiind iscusit manipulaţi.
Da Dumnezeu cu dânşii, ar zice cineva. Dă-i în …, ar zice altcineva.
Numai că nu-i chiar aşa. Acei clienţi ai casinourilor electronice pot să-mi ardă întro seară o cărămida în cap pentru că-şi lasă toţi banii şi rămân fără nimic şi încearcă să mai găsească bani. Iar aceilalţi clienţi, ai NIT-ului, tot pot să-mi ardă întro bună zi o cărămidă în cap – nu gândesc ca ei.
Pentru mine ei sunt pe acelaş cântar – cărămida pe care o pot ridica de jos şi lovi pe la spate.
***
Acum apărătorilor NIT-ului din tabăra democrată şi de pe poziţiile libertăţii presei:
Să nu-mi umble cu miorlăituri pseudo-democratice. Să nu mi se prindă în capcane de raţionamente. Să se uite câte atenţionări şi amendări a avut NIT-ul. Pe cât el s-a corectat. Să se gândească la ziua lor de mâine, că de altfel, ei vor fi primii care vor primi peste nas de la stăpânii NIT-ului, dacă acest post tv, aşa cum este azi şi cum a fost ultimii 10 ani, va re-deveni TV-ul puterii.
Şi atunci acei apărători vor cere ajutorul meu, nu al NIT-ului. Că NIT-ul se va uita în tăcere cum sunt gâtuiţi miorlăiţii democraţi.
***
P.S. Transmiteţi-i acest mesaj şi celor de la ONU.
0