Ştiţi de ce nu vine Chuck Norris în Moldova? Nu vrea. Căci este suficient să ajungă în satul Lupa-Recea din raionul Străşeni ori să meargă într-o seară într-un club din Chişinău şi păţeşte ruşinea. Chuck Norris riscă să ia bătaie în Moldova! Lucru nemaivăzut în lume. S-ar întoarce globul cu susul în jos! Şi cum Chuck nu-şi poate pune în pericol imaginea pe care a construit-o cu pumnul său mai greu ca Pământul, evită Moldova. Dar poate ar fi cazul să-l chemăm, totuşi? Poliţia moldovenească nu are piuit în faţa beţivanilor, scandalagiilor, care au pus stăpânire pe sate şi oraşe. Cine să-i mai salveze pe moldoveni? Săracii de moldoveni. Poate doar Chuck Norris?! Dar, ziceam eu, până şi Norris ar putea s-o încaseze de la Ghena, Tolea şi compaşka.

-

Acum serios. Urmăream ştirile despre bătăile nocturne, luptele de duminică din satele şi oraşele Moldovioarei. Cu un ochi râdeam, cu unul plângeam. Ca-n poveşti. Numai că în viaţa reală nu vine nici un Făt Frumos, nici un Chuck Norris să-i salveze pe amărâţii de oameni. Într-o ţară civilizată, dacă mergi pe stradă, iar o haimana ori mai multe haimanale încep să-ţi toarne pumni, cel puţin o persoană sună la poliţie. Şi poliţia vine. În Moldova, o ţară din evul mediu, poţi lua bătaie, poţi muri fiind pisat în picioare doar pentru că ai mers pe o ulicioară sau pe o stradă într-un moment nepotrivit. Este atât de strigător la cer, încât nici nu pot să mă scârbesc.

-

Dragilor, nu vă puteţi închipui cât de rău, umilit, neînţeles, batjocorit şi abandonat de societate se simte un om bătut fără motiv. Asta, mai ales atunci când autorităţile nu fac nimic pentru pedepsirea celor vinovaţi. Spun toate acestea pentru că am trăit o experienţă urâtă, o amară senzaţie de neputinţă şi o ură fără capăt împotriva unor animale de oameni care au lovit nişte oameni dragi mie. Motivul: distracţia. Da, da şi de o sută de ori da! Există în Moldova animale de oameni, care îşi bat semenii din divertisment. Fie că s-au uitat la prea multe filme cu Chuck Norris, fie că şi-au alcoolizat creierele, fie că nici nu le-au avut, dar aceste animale de oameni se adună în haite, îi atacă pe unii sau alţii şi nu le pasă că îi pot omorî. Distracţie să fie! Şi dăi un picior, şi dăi un pumn, şi loveşte-l cu scândura ruptă din gard… şi râzi în gura mare. Râzi în acel moment, dar râzi şi a doua zi, când, în timpul altei beţii, te vei lăuda cum împreună cu alte 10 animale loveaţi un consătean căzut fără vlagă în noroi.

-

Nu exagerez. S-a întâmplat ca persoane dragi mie, 4 la număr, să fie luate la pumni şi picioare de vreo 20 de animale. Grozăveniile care mi s-au relatat m-au făcut să am coşmaruri. Cum să loveşti pe cineva cu bâta, să-l dobori la pământ şi după aceea să sari cu piciorul peste capul lui? Cum să dai în femei ce încearcă să apere un om leşinat după ce zeci de lovituri i-au crăpat efectiv capul? Cum? Numai nişte stricaţi la dovleac sunt în stare de aceste atrocităţi. Dar să vă zic întrebarea la care chiar nu am un răspuns: cum să trăieşti ştiind că aceste brute nu au păţit nimic, iar statul nici nu a încercat barem să le izoleze de cetăţenii normali? Au trecut vreo 5 ani de atunci, iar animalele de oameni se plimbă încă libere pe străzi. Oare pentru situaţia asta fără precedent să acuz poliţia, să acuz politicienii, să acuz sărăcia, să acuz sistemul de învăţământ care nu educă, dar îngroapă suflete? Nu ştiu. Cert este că toate aceste lucruri ne afectează pe toţi. Astăzi au fost bătuţi oamenii dragi mie. Mâine vor fi zdrobiţi în picioare oameni dragi ţie sau, cine ştie, poate chiar tu poţă să cazi victimă “bătăii de duminică seara”…