În Republica Moldovioara toată lumea ştie adevărul despre 7 aprilie. Sunt cam 4 milioane de adevăruri. Daca stau să mă gândesc bine, cum mulţi au câte două, trei adevăruri: unul pentru sine, altul pentru prietenii de pahar şi al treilea pentru societate ori şefi, numărul adevărurilor depăşeşte cu mult populaţia ţărişoarei. În condiţiile în care adevărurile se înmulţesc ca ciupercile după ploaie, oare mai are rost să ne dăm cu verbul în cap, susţinând sus şi tare că “eu deţin adevărul suprem”? Mai are rost să vorbim despre “cine este de vină pentru 7 aprilie”? Căci, în principiu, asta vor să spun moldovenii când enunţă adevărul sau adevărurile lor.

-

În ceea ce mă priveşte, toate aceste adevăruri mă plictisesc îngrozitor. Mi s-a acrit de atâtea păreri şi părerişti. Cel mai mult, însă, mă omoară discursurile sforăitoare ale politicienilor. Ei au “prihvatizat” 7 aprilie şi îl toacă acum în nşpe mii de bucăţi. Îşi dau cu 7 aprilie în cap, au transformat acest 7 aprilie într-o armă cu care se luptă peste tot: la teve, în Parlament. Aşa că au discreditat ziua, memoria morţilor, durerile răniţilor şi ceea ce a vrut să fie 7 aprilie. Căci 7 aprilie a vrut să fie un strigăt de disperare, în special al tinerilor, dar s-a transformat, nu ştiu de ce, într-un urlet de stadion. 7 aprilie a vrut să fie o revoluţie, dar a devenit o bătaie de maidan. A fost oare un moment de cotitură? Poate, dar unde? Unde se îndreaptă acum Moldovioara? Spre UE, o să ne spună politicienii. Eu nu-i cred. Nu-i cred pentru că şi atunci, pe 7 aprilie 2009, dar şi acum, pe 7 aprilie 2012, ei trăiesc altă realitate. Una separată de cea a poporului. Politicienii au certurile lor, meciurile lor parlamentare, limuzinele lor, vacanţele lor de lux, conturile lor grase… Poporul a rămas însă cu sărăcia şi cu revolta.

-

Politicienii care ne conduc astăzi trebuie să fie recunoscători zilei de 7 aprilie. Oricum or vedea-o ei, bună sau rea, 7 aprilie i-a pus în fotolii călduţe. Ei se pregăteau pentru încă 4 ani de opoziţie, când colo un eveniment, o răsturnare de situaţie, o revoltă populară i-a pus în fruntea ţării. Referitor la vinovaţi: nu fiţi naivi, să nu vă aşteptaţi ca vreun poliţist, vreun procuror, vreun judecător să fie tras în ţeapă, pardon, tras la răspundere pentru atrocităţile comise. Nu o să se întâmple! Apropo de judecători, tare aş fi curios să-l întrebăm pe domnul preşedinte - judecător Timofti ce părere are despre judecătorii care au venit în comisariate pentru a organiza procese tinerilor “aprilişti”? Oare domnul preşedinte Timofti ştia ce-i fac colegii de breaslă? Oare îi condamnă? Oare a fost şi el invitat pentru unul sau doua procese colective?

-

Cam atât despre 7 aprilie şi generaţia apriliştilor, o generaţie care a schimbat ceva în Moldovioara… A schimbat un regim. În ceea ce priveşte NIT-ul. S-a înschis. OKey, aşa şi? Şi ce dacă l-au închis? A sărit de fund toată blogosfera, toţi analiştii lu’ peşte să victimizeze NIT-ul, să ridice moralizator “dejtul” arătător în sus. Cică nu este democratic, nu este civilizat să închizi o televiziune a opoziţiei! Bre, stimabililor, legea este lege. Cu legea nu ar trebui să te joci. Dacă CCA-ul susţine că NIT a greşit şi demonstrează asta, înseamnă că îşi asumă acest lucru. Dacă NIT nu este de acord cu măsura şi crede că este cea mai corectă, echidistantă televiziune din Moldova, are căi de atac. Are dreptul să protesteze, are dreptul să dea instituţia CCA-ului în judecată. Are dreptul să se lupte prin mijloace democratice cu “tiranii” de la CCA. O să fac o paralelă. Şi România trece printr-un scandal asemănător. OTV, o televiziune, care iniţial emitea dintr-o garsonieră, care a făcut rating doar din subiecte urât mirositoare, prezentând la televizor oameni de calitate îndoielnică şi care nu se ferea să spânzure păpuşi în direct, pentru ca boborul să ştie cum şi-a luat zilele cutare ori cutare smintit, acum este o televiziune partid. Patronul şi-a înfiinţat un partid al Poporului, cum altfel, şi seară de seară atacă “ciocoii”, adică pe toţi ceilalţi politicieni. CNA, un fel de CCA, i-a somat în repetate rânduri, i-a amendat, iar recent a anunţat închiderea OTV de la o anumită dată. Evident că spiritele s-au încins, iar unii au început să strige: “comandă politică”, “ne bagă beţe în roate”. Din punctul meu de vedere, nu au decât să strige, nu au decât să organizeze proteste şi nu au decât să se judece până la CEDO şi înapoi. Există instituţii ale statului, eu le plătesc să-şi facă treaba. Punct. Sunt jurnalist, deci sunt pentru dreptul la liberă exprimare. Dar ştiu că dreptul meu la exprimare nu trebuie să-i îngrădească drepturile vecinului meu. Să revenim la NIT. Dacă CCA a greşit, cei care au votat pentru închiderea NIT trebuie să facă puşcărie, să plătească cu vârf şi îndesat. Dacă au procedat corect… nu le facem statuie. Pur şi simplu şi-au făcut datoria pentru care poporul îi plateşte. Uite asta este în democraţie, stimaţi bloggeri, analişti! Moldova va fi civilizată ori nu va fi deloc