Nu ştiu dacă v-am povestit ce miştouri trăgea amicul nostru Ioan Poiată la adresa poeziilor mele când eram în drum spre vama Leuşeni. De pildă, spunea cam aşa: “PASTEL de Vasile Alecsandri E Primăvară-afară. Ce dulce expulzare! Mai vii tu în Moldova Când porcul o să zboare…” Ca să-i satisfacem setea de versificaţie infantilă amicului nostru, vă propun cu umilinţă următoarea po-po-poiată -pardon!-   po-po-poiezie Na! Că m-am fâstâşit di iemosâie… Vai, săracii duşmanii Cum şi-or chemat gaborii Doamne, ocroteşte-i pe Români! De un mal al Prutului Luând ce-i al Românului Doamne, ocroteşte-i pe Români! Sus în deal la Chişinău Stă Voronin ca un bou Doamne, ocroteşte-i pe Români! Păi să te dai, nea Vova, jos - Basarabia nu-i a vost’ Doamne, ocroteşte-i pe Români! Să te duci la Moscova Să dea cu tine-n Volga Doamne, ocroteşte-i pe Români! Să te duci la Stalingrad Să dea cu tine de gard Doamne, ocroteşte-i pe Români! Să te duci cât îi vedea Basarabia nu te vrea Doamne, ocroteşte-i pe Români! Să te duci la ruşi în braţe Noi suntem Români şi pace Doamne, ocroteşte-i pe Români! Şi dac-ai să vii-napoi Îndesat într-un butoi Doamne, ocroteşte-i pe Români! Noi te punem la picioare Preş în România Mare Doamne, ocroteşte-i pe Români! Să ne trăiască venerabilul, eternul şi fascinantul Ioan Poiată, sursa noastră inepuizabilă de inspiraţie!