Sigur că, în starea de tâmpire în care ne păstrează cu grijă părintească execrabilele radiouri (cu o excepție - Guerrilla!) și televizuini românești, e greu să găsim loc și pentru conectarea (la care visam în anii comunismului și de care beneficiarăm din plin, paradoxal, înainte de anii 2000, înainte ca românilor să le vină ideea proastă de a compune) la noutățile muzicale occidentale. Ne e hărăzit să băltim azi în tone de muzică autohtonă ineptă, cel mult neinspirată, cu un segment lounge - new jazz cvasi-neacoperit, intoxicați din belșug cu cântări interpretate robotic, fără accentul natural din limbile respective: în portugheză, zulu, spaniolă, greaca nouă. Cu pisiceli și mâțâieli cocalarești, bărbați ce gem și șușotesc femeiește în niște piese muzicale destinate prepuțului, nu simțirii sau dansului. Le-am ignora cu aplomb, de nu ar fi puse până la spălarea creierelor în autobuz, automobile personale, brutării, cafenele. Din punct de vedere al muzicii noi, România, cu concursul dat de conformismul întru dezinteres al ascultătorilor de pop - dance - electro, se află înțepenită undeva într-o epocă pre-medievală. În „atașament”, o propun pe domnișoara KIMBRA - cu o piesă din 2011! Și să nu vă limitați la a asculta doar ce am postat eu de la fata asta neozeelandeză, sânge nou, a suggestively sexy voice în familia jazzy.
