Îmi vorbești depre tine, lucru, oameni, vorbești, vorbești și nu-nțeleg de ce o faci,
doar ești atît deobosit și ai vrea să taci ?
De ce faci lucrulăsta, eu oricm nu te ascult, știi prea bine și nu te supăra, știu că nu-țiplace să vorbești cu pereții dar, chiar dacă te miră pîn în măduva oaselor, săștii că
doi oameni pot sămergă alături făr să se inunde în cuvinte inutile,
în cuvinte care facca golul dintre noi să fie și mai lipsit de sens, și mai insuportabil.
Ți-e incomod, știu, dar depune un efort, totul se învață,chiar și să taci…să taci alături…
Stau în fotoliu și mă uit în ochii tăi. Îi ascunzi, daruneori încerci să mă privești și tu. Am nevoie de ochii tăi pentru comunicare.
Nu, nu pentrucomunicare cu tine. Pentru comunicare cu mine însămi.
Adevărul se află înmine și nu am nevoie decît de niște ochi în care să privesc și să mă reflectez…pentru a mă putea descoperi, aminti, iubiurî pierderegăsiacuza iertamuri …pentru asta sunt destinați oamenii unul altuia…atunci privește-mă înochi cu tăcere și-am să te( mă) iubesc
