Când mor jurnaliştii oamenii se întreabă dacă a fost cumva ucis. Când mor jurnaliştii îl jeleşte tagma şi familia. Când moare un jurnalist cu o ţinută impecabilă moare un cuvânt. La Chişinău a murit recent un JURNALIST. A fost răpus nu de un bandit cu ranga, ci de o hoaţă de boală. L-am cunoscut pe Ion Enache foarte puţin. Mai puţin decât mi-aş fi dorit. Nu era genul de presar gălăgios, care să se bage în seamă pe la conferinţe, talk show-uri insipide. Nici nu era genul de pseudo-jurnalist din zilele noastre, care are, nu o părere şi-o spune. Ion Enache era un presar vechi, cu anumite convingeri profesionale.
-
O perioadă a avut ore la ULIM. Eu eram student la ULIM - am fost prima generaţie de ziarişti dădăcită cap coadă de facultatea de jurnalism înfiinţată aici - şi aşa l-am cunoscut. Fie că facultatea era la început şi dorea să impună, fie că avea o conducere care chiar se gândea la ce învaţă studenţii, dar decanatul ne aducea pe bandă rulantă jurnalişti cu nume, cu experienţă ca să furăm meserie. Ion Enache era unul dintre ei. Când a început să vorbească ţin minte că m-a uimit un lucru. Era blând, extrem de blând. Nu bârfea, nu-i pomenea de rău pe alţii. În schimb, nouă ne fierbea însă sângele în vine. Pentru noi era important să dăm cu verbul în cap, fără prea multe menajamente. Ion Enache era însă altfel. Era calm, iar cu vocea sa joasă vorbea tare liniştit despre diferite aspecte ale muncii ăsteia.
-
Deşi părea firav, deşi era mic de statură, mai târziu am aflat că Ion Enache avea o coloană vertebrală din oţel dur. Nimic nu l-a făcut să-şi trădeze valorile sale de presar vechi. Câţi dintre voi aţi intra în greva foamei, aţi protesta vreo 20 de zile bolnav fiind? Iar toate acestea numai pentru că nu vi se dă voie să vorbiţi liber. Atenţie, nu să vorbiţi cu invective şi răutăţi, ci liber. Ei bine, atunci când Antena C, vechea Antenă C a fost lăsată spre halire comuniştilor de politicianul sărac cu duhul, Serafim Urechean, un grup de jurnalişti, printre care şi blândul, firavul Ion Enache, a spus nu. Trebuie să ai un caracter de granit ca să te lupţi cu un sistem. Mai ales când sistemul este unul comunist. Ion Enache a avut caracter şi atunci când a plecat din colosul propagandistic Moldova 1. La fel, a dorit să vorbească liber. Astăzi am aflat că a murit Ion Enache. Ei bine, când a murit Ion Enache a murit şi cuvântul “caracter”.
-
Din păcate, munca de jurnalist s-a demonetizat rău. Astăzi mulţi cred că orice om cu un microfon e jurnalist. Mai mult, unii care se uită la televizor îi consideră jurnalişti pe toţi maimuţoii, pe toate pipiţele siliconate ce se fâţâie pe micile ecrane. Oamenii ăştia superficiali nu au făcut în viaţa lor jurnalism, li s-ar potrivi mai curând termenul de vedetism. Ion Enache n-a fost vedetă, a făcut tot timpul jurnalism şi a preferat să rămână oarecum în umbră. Am avut ce învăţa de la el. Dumnezeu să-l odihnească în pace!