Una din instituțiile abilitate să se ocupe de ocrotirea normelor de drept este vizată de liderul liberalilor, care este mai degrabă un cunoscător al lacunelor legislației, decât un paznic al legii în sine. Povestea cu “așii” ascunși în mânecă și numeroasele ocoliri de la prevederile legale, nemaivorbind de sfidarea deciziilor Curții Constituționale, dovedesc fără echivoc distanța dintre Mihai Ghimpu și principiile obligatorii pentru acest post.

Cu certitudine, actualul șef al Procuraturii nu poate fi lăudat, mai ales că Valeriu Zubco s-a eschivat de la prezentarea unui raport consistent în fața publicului, în pofida cererii insistente a premierului Filat. Dar cu ce este mai bun Ghimpu decât Zubco. Liderul PL nu l-a criticat dur nicicând pe “omul lui Plahotniuc” și nu o face nici acum când vociferează că vrea să-i ocupe locul. Există o serie de întrebări vizavi de deosebirile majore cei doi, exceptând faptul că primul este pretins liberal, iar al doilea – “un pion” din garda lui Plahotniuc. 

Să trecem peste aspectele de afiliere politică și să turnăm lumină peste subiectul performanțelor, despre care actualul procuror refuză cu înverșunare să vorbească în fața deputaților. Însă nici liberalul nu poate proba rezultate deosebite în calitatea sa de deputat. Cele mai importante proiecte de lege, cu care s-au remarcat liberalii, nu vin din partea lui Ghimpu, care preferă mai degrabă să arunce perle și cuvântări încurcate în conversațiile vie sau televizate cu jurnaliștii. Cu acest bagaj invizibil de succese, liderul PL tinde să-și croiască drumul spre fotoliul de Procuror General, unde cel mai probabil se va apuca în mpd prioritar de răfuiala cu dușmanii politici și apoi de alte treburi, care îl depășesc pentru moment.

Funcția de spicher, prin cumul și cea de președinte interimar, în perioada scurtă 2009-2010, l-au făcut pe Ghimpu să înțeleagă rostul puterii. Și, după ce a pierdut oportunitatea de a reveni pe una din aceste poziții, cedând în favoarea lui Timofti, liberalul se gândește cum să se instaleze într-o poziție centrală, de unde să-și poată făuri imaginea “liderului justițiar”.

Necătând la faptul că viziunile lui se ciocnesc cap în cap cu principiile supremației legii în stat, ce trebuie garantate de un procuror general, Ghimpu este convins că el este condidatura potrivită. Deseori liberalul a a avut opinii preconcepute față de anumite segmente ale societății, fiind vorba despre vorbitorii de rusă sau de minoritățile sexuale. Totodată acesta manifestă atitudine subiectivă și agresivă în privința foștilor și actualilor rivali politici. Aceste aspecte dezvăluie niște neajunsuri cronice pe care le are Mihai Ghimpu și care nu-l apropie de funcția de Procuror, ci din contra îl îndepărtează.

Un pas înainte pentru Mihai Ghimpu poate fi conștientizarea deplină că drepturile omului sunt valabile pentru toți cetățenii, indiferent de caracteristicile distinctive.

Cu toate acestea, funcția dată trebuie să îi revină unui profesionist, tehnocrat, și nicidecum nu unor politicieni ale căror frustrări răbufnesc zilnic în fața publicului.


Filed under: Uncategorized