Fugiți, robi ai lumii. Fugiți, chinuiților și osândiților. Fugiți, voi, trecătorilor. Fugiți.
Fugiți de aici. Fugiți dincolo, aici nu mai e loc pentru voi. Aici deja s-au stins luminile și s-au terminat cântecele. E noapte aici. E liniște. E locul unde ard doar ruguri invizibile. Au rămas doar rugurile copiilor tăcuți și bătrânilor cu ochii sterpi. Fugiți, mergeți mai departe, ridicați-vă și căutați, mirosiți, intuiți. Nu mai e loc pentru nimeni care știe ce vrea. Cei mai puternici deja au fugit. Numărătoarea inversă deja a început.
Să rămână cei ce nu mai pot merge, cei care au pierdut picioarele sufletului. Să rămână cei desculți. Să rămână cei goi. Să rămână doar ochii spălați de tristețile stelare. Să rămână doar oftările unor muzici sferice. Să rămân doar eu.
Singur.
