Alt caz mai elocvent de discriminare a unei persoane pentru că este basarabean, originar din spaţiul pruto-nistrean, decât cel care îl prezintă pe cântăreţul Cătălin Josan nu poate fi găsit. Apreciat pentru talentul său, cu fani în multe ţări europene, dedicat în special pieţei muzicale din România, Cătălin nu reuşeşte să convingă al doilea an consecutiv că poate şi trebuie să fluture tricolorul la concursul Eurovision. Motivul este simplu şi a fost circulat intens în presa online chiar înainte de etapa finală a selecţiei naţionale, vizionate joi sâmbătă de publicul românesc. Toată problemă constă în originile tânărului şi în faptul că formatorii de opinie români, juriul şi cei care au votat ca să meargă altcineva la Baku nu vor să fie reprezentaţi de “un basarabean”.
La nivel local am întâlnit cazuri în care basarabenii au fost puşi în urmă după romi, deopotrivă discriminaţi în societatea românească contemporană. Cu certitudine, multor tineri din R. Moldova le este complicat să se adapteze la realităţile româneşti, care exclud şi contracarează moldovenismul şi infleunţa rusească, atât de puternic implantate în mentalitatea basarabenilor/moldovenilor. Nu i-a fost uşor nici lui Cătălin şi aici ne amintim cu ce greutate el a fost declarat câştigătorul Megastarului. Dar a izbutit, şi la fel ca şi el mulţi alţi basarabeni, care o duc bine şi sunt perfect integraţi în comunitatea românească. Dar nici unul din aceştia, inclusiv Cătălin, nu poate să înfrunte prejudecăţile care domină printre români, unde vei fi oricum altfel dacă ai accent basarabean sau vorbeşti rusa deşi posezi o română mai cizelată decât mulţi din dreapta Prutului.
Vorbesc despre numeroasele istorioare relatate şi diseminate de cei mai curajoşi, care nu se ruşinează de faptul că s-au născut la Chişinău, Bălţi sau Cahul, au dublă cetăţenie, vorbesc limba rusă şi le place cultura rusă, pe care nu o amestecă nicidecum cu ororile condamnabile comise de staliniştii, sovieticii sau comuniştii din URSS. Meritele trebuie să fie puse din start în capul mesei, nu originea geografică, dialectul sau altceva, pentru că toate ne conduc iminent la discriminare, aceleaşi gulaguri, segregare pe principii de rasă, etnie etc.
E limpede că puţini se găndesc la aceste aspecte importante, pentru că dacă este discriminat Cătălin, cu autoritatea lui oricum emergentă, dar oricum autoritate, atunci ne închipuim ce li se întâmplă studenţilor simpli, confruntaţi zilnic cu tratament discriminatoriu.
Pentru a nu fi acuzat de partizanat poate fi comparata piesa interpretată de “Mandinga” cu cea a lui Cătălin Josan. Diferenţa este enormă şi vorbim despre ceea ce vrea să promoveze România la Eurovision, Intenţia este să-şi bată joc de concurs, ca să aibă europenii încă un motiv să ironizeze pe seama gustului românilor, sau totuşi cineva s-a gândit să scoată în prim plan talentul? Indiferent de faptul că acesta este întruchipat de cineva mai aproape sau mai departe de Prut. Etichetat drept “basarabean”, Cătălin nu a putut să rupă din votul telespectatorilor, în mare parte iubitor de “manele”, căci Mandinga anuma asta reprezintă, la care se mai adaugă amestecul cacofonic de stiluri, limbi şi prestaţie scenică, “elemente de umplutură” prea neuniforme pentru o singură piesă.
Pun o întrebare pentru statul şi cetăţenii români: Oare acesta este preţul posibilităţii de a redobândi cetăţenia? Discriminarea cotidiană, în muzică sau în altă sferă a vieţii?! Dacă da, atunci să o spuneţi înainte ca oameni să depună jurământul. Dar din păcate, raţionamentele sunt politice şi chiar geopolitice la Bucureşti, iar la moldoveni/basarabeni predomină interesele pragmatice, chiar şi la studenţii plecaţi la studii în România. Această comercializarea a valorilor a şi provocat această separaţie, ignoranţă pe ambele părţi.
Cătălin Josan şi participarea lui la Eurovision România este o probă ce trebuie înţeleasă şi ca un semnal care indică că această problemă există. S-a gândit cineva că acest tînăr nu şi-a propus drept scop să reprezinte R.Moldova, deşi o poate face. În schimb vrea să o facă pentru România. De ce? Primul lucru la care mă duce gândul este sentimentul de mândrie, care trebuie încurajat şi încetăţenit, dar nu dezonararea acestuia.
Totuşi, Cătălin vrea cu orice preţ să cucerească auditoriul european, chiar dacă în ţara-adoptivă (după cum obişnuieşte să spune chiar el referindu-se la România) este împiedicat să o facă. Discriminarea trebuie încetată dacă România vrea să fie atractivă pentru proprii cetăţeni şi pentru cei pe care îi naturalizează sau îi adoptă prin politica de redobândire a cetăţeniei.
Filed under: Uncategorized
