Acum aproape 10 ani am păşit pentru prima dată pe pământ românesc. Până atunci văzusem ţara doar la televizor şi în poze. Nu intrasem în contact decât cu România imaginată şi imaginară, nicidecum cu România reală, adică cu oamenii simpli. Eram în tren. Traversam ţara spre Bulgaria. Aşa că am avut timp să vorbesc cu oamenii din tren. După discuţii despre vreme şi ce se mai întâmplase în lume am trecut la chestii mai apropiate dinţilor noştri: relaţia moldo-română. Am rămas multă vreme cu maxilarul pe jos când am priceput cum o vedeau oamenii din tren. O relaţie frăţească, în care fratele mai mare, România, a oferit ajutoare pe bandă rulantă fratelui mai mic, Moldova. Doar că, fratele mai mic şi-a renegat mereu fratele mai mare. “V-am dat energie electrică, bani, împrumuturi nerambursabile şi ce folos?”, mă întreba acuzator o tanti din Buzău, care părea o bună cunoscătoare a tuturor “datoriilor” pe care le avea Moldova faţă de România.

-

Atunci m-am supărat. Cum aşa, îmi ziceam, când ar trebui să ne gândim la Unire noi ne numărăm păduchii?! După şedinţa comună a celor două guverne la Iaşi tind să-i dau dreptate Tanţei din Buzău. Guvernul domnului Filat este un guvern al milogilor, al cerşetorilor. Am impresia că miniştrii moldoveni au venit în România cu “daite”! Ştiţi ce înseamnă “daite”, nu-i aşa? Un termen din rusă folosit de moldoveni când vor să spună că miliţienii, doctorii, funcţionarii ori alte organe (in)competente au venit să ceară. Dă-mi, asta înseamnă daite. Apropo, nu doar eu trăiesc cu această impresie. Discutam cu funcţionari din ministerele de la Bucureşti, iar ei îmi povesteau că pregăteau şedinţa de la Iaşi şi erau surprinşi de insistenţa cu care colegii lor de la Chişinău cereau chestii. “Moldovenii cer”, aceasta era exprimarea funcţionarilor români. Vă daţi seama, alor noştri le-a intrat în sânge deja, aşa că cer!!! Scuzaţi-mi abundenţa de exclamări, dar nu-mi pot reţine uimirea, de fapt consternarea. Dă-o’ncolo de treabă, nene!

-

Imediat după şedinţa comună primesc comunicatele de presă. Ministerul Economiei: “Discuţiile au vizat proiecte comune, între care: Gazoductul Iaşi-Ungheni; Interconectarea sistemelor de energie electrică din Republica Moldova cu reţeaua europeană ENTSO-E; Montarea fibrei optice între Isaccea şi Chişinău; Proiectul liniei electrice LEA 110 kV Fălciu-Goteşti“. Traduc, moldovenii vor primi nu doar energie electrică, dar şi gaze de la români. Un lucru bun, la urma urmei, nu ne mai stresează atât de mult ruşii cu robinetul de la Gazprom, deşi mă îndoiesc că problema poate fi rezolvată în totalitate. Ministerul Mediului: “Protocolul adiţional vizează alocarea sumei de 15 milioane de euro pentru proiecte destinate reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră şi/sau adaptării la efectele schimbărilor climatice.” Aşadar ne-au dat! O să săriţi în sus, şi ce dacă? Vă spun. Pe un sărac îl ajuţi nu dacă îi dai un porc în fiecare an, ci dacă îl înveţi cum să crească porci. Toată treaba asta cu “daite” pare un fel de competiţie geopolitică. Pe de o parte Rusia trimite vagoane de ruble în Transnistria, pe de alta, România împrumută nerambursabil Moldova. Evident, România nu se poate pune cu vagoanele ruseşti, dar, cel puţin, încearcă. Ruşii au făcut mare scandal anul trecut şi l-au mătrăşit pe Smirnov când au realizat că banii ajungeau în conturi private. România cum verifică unde ajung banii ei?

-

Una peste alta, mi-e jenă de miniştrii guvernului Filat. Umblă cu mâna întinsă şi n-am văzut unul să vină cu un proiect care, de pildă, ar ajuta în vreun fel mediul de afaceri. Niciunul nu a zis, fraţilor, mulţumim pentru bani, gaz, energie, dar vrem în acelaşi timp să dezvoltăm şi economia. M-am gândit la nişte oportunităţi prin care oamenii de afaceri din Moldova ar putea intra pe piaţa românească şi invers. Să facem nişte investiţii, însă nu doar în gazoducte şi linii de curent pentru “daite”. Să investim în economia reală. Guvernul milogilor, guvernul Filat a venit chitit să întindă mâna, căci unde nu curge, pică. La muncă, nu la întins mâna, cerşetorilor! Aveţi gărgăuni, domnilor miniştri? De ce nu-i puneţi la treabă? Tanţa din Buzău probabil nici astăzi nu înţelege de ce le dăm fraţilor noştri moldoveni “ajutoare”. Mai ales că fraţii moldoveni vorbesc cu un sfert de gură despre “aşa-zisa frăţie”. Şi apoi, unde este mândria moldovenească? De ce am ajuns noi milogii tuturor? De ce să cerşim, dacă putem munci? Halal miniştri, halal guvern al milogilor!