Tot mai multă lume aude, vede și crede că la Praga moldovenii se simt ca acasă. Cea mai autentică demonstrare în acest sens este că reușim și pe concetățenii noștri veniți în ospeție să-i facem să se simtă ca… printre-ai săi.
Ziua de 3 martie am petrecut-o practic în totalitate alături de moldoveni.
Mai întâi am bătut la ușa Ambasadei Moldovei în Republica Cehă, unde Domnul Ambasador împreună cu soția sa și staff-ul de la Ambasadă ne-au întâmpinat cu un ceai cald, multe fructe, dulciuri și mărțișoare. Desigur că, întâmpinați am fost și de noi-răsăriții ghiocei și brândușe din curtea Ambasadei. Noi am venit să discutăm.
Și am discutat: despre aderarea Moldovei la ONU, despre războiul din Transnistria, despre multe evenimente istorice pe care, chiar, nu știu cum le cunoaște în atâtea detalii Ambasadorul nostru. Grație acestor cunoștințe și abilitatea specială de a le livra oamenilor, cred că ne și tragem așa de des să venim la Ambasadă :)
Am mai discutat despre săptămâna voluntariatului în Moldova și despre… potențiala noastră participare la ea. Am spus bancuri și am pus și țara la cale! Astfel că discuțiile noastre, la un ceai, s-ar asocia perfect cu o șezătoare moldovenească, pe care, în realitate și în formă autentică, nu cred că cineva din noi a avut ocazia să le prindă. Dar substituientul perfect l-am găsit.
Plus la asta, se mai adaugă că și postul național (ceh) de televiziune CT2 a venit să ne filmeze. Din gesturi și dispoziția lor se vedea că… le-am plăcut :)
Important, pentru mine, a fost că am pus baza unui plan de acțiuni prin care să ne facem simțiți acasă; pentru idei, încurajare și colaborare un aparte mulțumesc ar veni în adresa dragei noastre Antonița. Tu știi pentru ce :) Pentru multe care au să mai fie! Și nici nu aș vrea să dau mai multe detalii, până nu obținem chiar rezultatele. Sper să fie o muncă frumoasă ceea ce ne propunem noi.
După ceaiul de la Ambasada Moldovei am mers la Festivalul Mărțișorului, care într-adevăr s-a deosebit în acest an. Am degustat vinuri moldovenești, i-am admirat pe copiii de la Ansamblul de Dansuri ”Miorița” dansând și pe cei de la Ansamblul Vocal ”Lira” cântând. Un oaspete special a fost doamna Raisa Arseni, care ne-a cântat romanțe și cântece populare moldovenești. Am făcut și o horă în scenă :)
Un locușor aparte în festival cred că, oricum, l-a avut Rodica Stegărescu, care, fără exagerări, este vocea de aur a moldovenilor din Cehia! La care se mai adaugă că a fost și organizator al evenimentului.
…
Mă gândeam la ceea ce a spus, Eduard Mihalaș, fiind alături de noi aici la Praga, în ziua de 3 martie, cu referire la faptul că moldovenii care cu adevărat își iubesc țara sunt cei care sunt departe de ea. Parțial sunt de acord, parțial nu chiar… dar.
Eu am revenit din Moldova acum o săptămână și am ajuns la ferma concluzie că eu, personal, îmi iubesc mult țara de la distanță, dar îmi e atât de greu să o iubesc și accept așa cum e ea, când sunt acolo… Probabil, o frază ca asta e una condamnabilă. Și nici măcar nu e necesar să o/mă condamne cineva străin, o fac eu însămi…
Mi-aș dori, însă, ca fiecare dintre noi, oriunde nu s-ar afla, să aibă parte cât mai des de zile precum a fost pentru noi 3 martie, aici, la Praga.
mai multe poze de la eveniment(e), aici
Filed under: Tradiții
