Ambasada Rusiei la Bucureşti. Am fost teleportat aici pentru a face un reportaj despre cum votează ruşii din România. Dau roată rapid singurei secţii de votare din capitală. Vin să voteze doar femei trecute de 60 de ani şi din când în când câte un bărbat mai tânăr însoţit de consoarte. Foarte rar fete tinerele, rusoaice. Intenţiile de vot? Aşa cum mă aşteptam. Putin. Fie că nu există altul mai bun, fie pentru că “doar el îi face pe alţii să respecte Rusia”. Am vorbit cu vreo 10 oameni. Doar doi mi-au zis că au votat împotriva lui Putin. Atenţie, nu cu alt candidat, ci “împotriva lui Putin”. O tanti în vârstă, de origine caucaziană, îmi povestea şoptit despre cum i-au murit nişte verişori în Groznâi. A doua, o fetişcană care mi-a explicat că mulţi tineri ruşi pur şi simplu nu-l mai suportă pe Putin. Aşadar, ruşii chiar îl votează pe Putin. Cât de fraude, acestea au loc zi de zi, când oamenii sunt îndoctrinaţi prin propaganda din ziare, televizor sau internet, dar nu în ziua alegerilor.

-

După fiecare interviu încerc să-i trag de limbă pe muscalii din România. O tanti venită în Bucureşti prin 1965 îmi spune că ne-a învăţat limba foarte repede. Că s-a integrat rapid şi n-a mai plecat. Okey, zic, dar spuneţi-mi un lucru, mor de curiozitate să înţeleg, cum se face că dumneavoastră aţi învăţat româna aici, iar conaţionalii dumneavoastră de la Chişinău nu ştiu o boabă deşi mulţi s-au născut în Moldova. Răspunsul mă făce să zâmbesc ironic, cică ruşii din Moldova îşi vorbesc limba lor pentru că sunt mulţi. În plus, de  ce ar învăţa? Doar moldovenii cunosc limba rusă. În schimb, în România nu ar avea cu cine schimba două vorbe şi nu ar putea cumpăra barem o pâine de la magazin. Mda, tot moldovenii sunt de vină. Ştiam asta.

-

O altă tanti, aflând că sunt din Moldova, mă întreabă provocator, credeţi că România trebuie să se unească cu Moldova? La rândul meu o întreb, dar care este părerea dumneavoastră? Spiritul velicorus nu se dezminte nici la o rusoaică de 70 de ani ce trăieşte în România. Îmi zice un NU categoric şi argumentează, pentru că românii îşi bat joc de moldoveni, râd de ei. Hm, am mai auzit motivul acesta numai că în altă formă: “când au venit jandarmii români, i-au tras unui unchi de-al meu o palmă” sau “dacă ne unim cu românii vom fi sclavii lor”. Am zâmbit şi i-am zis că până la urmă unirea tot o să aibă loc. Nu i-am mai explicat că unirea nu se va întâmpla aşa cum crede dânsa, ci prin prisma faptului că mulţi moldoveni vor avea cetăţenie românească… Nu i-am explicat pentru că nu era de acord cu ce ziceam şi, surprinzător, nici nu ar fi vrut unirea. Rusul rămâne rus până şi în România!

-

În altă ordine de idei. Îmi povestea cineva care s-a uitat la conferinţa de presă ţinută de cei doi prim-miniştri, Filat şi Ungureanu. Un jurnalist l-a întrebat pe domnul Vlad Filat ce părere are despre alegerile din Rusia. Întrebarea parcă l-a fript. A căscat ochii şi s-a uitat oarecum speriat spre Ungureanu. Primul ministru român a dat liniştitor din cap şi a cerut altă întrebare. Ulterior, probabil după ce şi-a revenit din şoc, domnul premier de la Chişinău a răspuns, cică Rusia este un partener strategic, evident nu o să neglijăm relaţiile cu Moscova. Adică a scăldat-o politicos şi diplomatic în câteva ape. Mult prea diplomatic, căci răspunsul nu a şters impresia de frică patologică faţă de Ţarul Rus. S-a văzut clar. Coincidenţă sau nu, Ungureanu a spus mai târziu că România îşi doreşte să devină primul partener comercial al Republicii Moldova. Ştiţi cine este acum primul partener? Corect, Rusia. Despre întâlnirea celor doi foşti colegi de universitate revin în următorul articol cu alte chestii interesante.