Lasă-mă gîndule, ştreang al minţii mele
în primăvară
unde nu există feţi-frumoşi, dar nici balaurii nu muşcă..

nu mai vreau să zbor printre speranţe ca
cărăbuşii prin muguri
vreau să cad petală..pe apa unui rîu rece

să ştiu că timpul ca apa
mă va îneca între albiile lui
purtîndu-mă spre maluri ce nu m-au alungat..