apărut pe situl http://credinta.noastra.googlepages.com   Joi 27 Martie 2008, cetăţeanul român Vlad Pârău (Rusu George-Vlad) a fost reţinut abuziv, judecat arbitrar şi expulzat de autorităţile Republicii Moldova, pentru că a participat la manifestaţiile paşnice autorizate de Primăria Chişinăului cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Aceasta după ce sâmbătă 22 martie 2008 fusese reţinut 10 ore în vama SCULENI Republica Moldova, unde şeful tranzacţii economice a dispus să i se confişte 450 de reviste gratuite CREDINŢA NOASTRĂ cu conţinut informativ-cultural despre ZIUA UNIRII. Vlad Pârău este elev în Braşov, are 19 ani, nu face parte din nici un partid politic şi din nici o organizaţie neguvernamentală, şi venise la Chişinău pentru o săptămână, ca să îşi viziteze rudele şi prietenii, având în vedere şi să participe la manifestaţiile paşnice autorizate de Primăria Municipiului Chişinău cu ocazia ZILEI UNIRII. Această sărbătoare este de o importanţă capitală pentru orice român adevărat. La 27 Martie 1918, cu mult înainte de Unirea Transilvaniei, Basarabia a fost prima provincie românească unită cu Ţara, devenind astfel declanşatoarea Marii Uniri de la 1918 şi fondatoarea Regatului României Mari.   Joi 27 Martie 2008, orele 10 A.M., Vlad Pârău se afla în Parcul „Grădina Publică” (Parcul lui Ştefan) din Chişinău, unde un grup de tineri depuneau flori la statuia lui Mihai Eminescu şi împărţeau pliante despre Unire. Manifestaţia era autorizată de Primărie. Împreună cu Vlad Pârău se aflau Ghenadie Brega şi Vasile Costiuc, organizatori ai unei alte manifestaţii despre Unire ce urma să se desfăşoare între orele 13-20, tot cu aprobarea Primăriei. Vlad Pârău a oferit şi el câteva exemplare din revistele CREDINŢA NOASTRĂ, ca răspuns prietenesc faţă de tinerii care îi oferiseră pliante. Agenţi ai poliţiei şi securităţii moldovene pândeau totul din mulţime, îmbrăcaţi în civil. I-au înconjurat pe Vlad Pârău, Ghenadie Brega şi Vasile Costiuc, cerându-le să se legitimeze cu actele de identitate. Sub imperiul şocului, Vlad Pârău nu a reuşit să îşi găsească paşaportul în rucsac. Fără să se legitimeze şi fără să dea explicaţii, persoanele în civil i-au îmbrâncit pe cei trei într-o maşină de poliţie şi i-au dus la Comisariatul de Poliţie Buiucani din Chişinău. Pe drum, Vlad Pârău şi-a găsit paşaportul şi l-a arătat la control. La comisariat li s-a spus că vor fi reţinuţi maxim 30 de minute pentru identificare. În realitate, au fost duşi într-un izolator şi ţinuţi aproape 4 ore, deşi termenul maxim de reţinere fără mandat este de 3 ore. Au fost percheziţionaţi cu forţa de către poliţişti în civil fără legitimaţii, deşi percheziţia nu se poate face fără o învinuire şi un mandat prealabil. Nu au avut voie să telefoneze, să îşi cheme un avocat, să meargă la toaletă. După un timp, Vlad Pârău a fost separat de ceilalţi doi şi dus la etaj într-o încăpere unde alţi poliţişti în civil l-au interogat, i-au întocmit un dosar şi acte de ridicare a paşaportului. Tânărul a refuzat să semneze orice document, spunând că i s-au încălcat toate drepturile, că era un simplu cetăţean care se plimba prin parc şi a asisatat la o depunere de flori, timp în care aşa-zişi poliţişti l-au luat pe sus, i-au luat paşaportul, l-au sechestrat şi transportat la Buiucani, unde la percheziţie i-au reţinut un rucsac cu reviste. Nu i se aduceau învinuirile şi citatele de lege, nu avea voie să îşi cheme un avocat, nu i se spunea pentru ce este reţinut. El a spus că nu recunoaşte autoritatea poliţiei în nişte persoane civile care se feresc să prezinte vreo legitimaţie sau să îşi spună numele. Au fost aduşi din stradă doi martori care să constate refuzul lui Vlad Pârău de a semna actul de ridicare a paşaportului. Apoi, după vreo oră de aşteptare, a fost luat pe sus de către maiorul de la Serviciul de Informaţii şi Securitate, domnul Ioan Poiată (şi el în civil, identitatea avea să i se dezvăluie mult mai târziu), împreună cu ai săi colaboratori, urcat într-o maşină neagră neinscripţionată, unde i s-a spus: „Te ducem în România”. Aveau să se oprească mai întâi la Judecătoria Buiucani, Chişinău. Rucsacul rămăsese însă la Comisariatul de Poliţie. A intrat imediat în judecată, într-o cameră cât o bucătărie, în care de-abia încăpeau judecătoarea Galina Moscalciuc, 2 grefiere şi 5 persoane din public. Avocatul primit din oficiu a făcut tot posibilul să pună întrebări împotriva lui Vlad Pârău, deşi misiunea lui era să îl apere pe acesta din urmă. Vlad Pârău a fost găsit vinovat de încălcarea regimului de şedere în Republica Moldova (acuzaţie falsă – nu e nevoie de permis de şedere decât pentru perioade mai mari de 3 luni), de ultragierea colaboratorilor de poliţie (fals, nu i-a jignit cu nimic, a avut un limbaj decent, dar incomod prin faptul că îşi cerea drepturile), de nesupunere în faţa autorităţilor legitime (care erau toate în civil şi nu prezentau legitimaţii sau dovezi cum că ar fi poliţişti) şi de desfăşurarea de activităţi ce aduc atingere la securitatea şi integritatea persoanelor (adică fotografii la o depunere de flori şi împărţirea de reviste gratuite). Pentru toate acestea i s-a aplicat o amendă de 1000 de lei moldoveneşti (60 de euro) şi decizia de expulzare, care era cu drept de recurs în termen de 10 zile. Poliţiştii nu au mai aşteptat altceva: „noi întâi o executăm, iar tu pe urmă poţi să faci recurs cât vrei, când vei fi de cealaltă parte a Prutului”. Vlad Pârău nu a primit copie după această decizie, nu şi-a văzut dosarul, nu a fost pus să semneze stenograma audierii sale, totul s-a petrecut la repezeală, a fost un proces de bucătărie, al cărui rezultat se cunoştea dinainte. Poliţiştii l-au luat pe sus pe licean, l-au introdus într-o maşină neagră neinscripţionată, al cărei şofer era maiorul de securitate Ioan Poiată. Liceanul a trecut pe la Comisariatul de Poliţie Buiucani, dar nu i s-a dat voie să coboare din maşină. I-a fost adus sacul cu reviste şi agende şi a fost forţat să semneze că a primit totul înapoi şi că nu mai are alte pretenţii. Deşi nu a putut să verifice dacă toate lucrurile erau la loc, poliţiştii i-au spus că dacă nu semnează va rămâne fără rucsac. Liceanul a cedat presiunilor şi a semnat, însă cu menţiunea pe hârtie: SEMNEZ SUB PRESIUNEA FORŢEI. După aceasta a fost dus la Oficiul pentru Migraţie şi Azil din Chişinău, unde i s-a făcut o percheziţie filmată şi i s-a spus că va fi trimis în România. Vlad Pârău a solicitat să dea un telefon, să îşi contacteze avocatul, să ia legătura cu Ambasada României. Totul i-a fost refuzat. A fost din nou urcat în aceeaşi maşină de poliţie şi dus la frontieră, la punctul de trecere Leuşeni-Albiţa, deşi Vlad Pârău solicitase să fie dus tot prin Sculeni, pentru a îşi recupera revistele confiscate. În drum spre frontieră, colaboratorii maiorului Ioan Poiată l-au imobilizat pe Vlad Pârău şi i-au smuls cu forţa din mână o agendă personală în care îşi notase toate detaliile reţinerii sale pe parcursul întregii zile. Apoi i-au spus că acea agendă nu a existat niciodată, de vreme ce el semnase că şi-a primit toate lucrurile înapoi şi că nu are pretenţii.    După aproape 12 ore de la reţinerea sa în plin centrul Chişinăului, Vlad Pârău a fost expulzat la orele 20:30 prin vama moldoveană Leuşeni. Poliţiştii care l-au adus până la frontieră aveau cu ei o copie modificată a deciziei judecătoreşti, pe care scria că este DEFINITIVĂ. Vlad Pârău a plecat spre România în costum naţional şi cu un rucsac de reviste, tot restul bagajului aflându-se în Chişinău, acasă la gazdele sale. Elevul a primit de partea română apă şi mâncare, după ce fusese ţinut de către autorităţile moldovene toată ziua flămând şi neputând merge nici măcar la toaletă. O expulzare ca-n codru, cu sfidarea tuturor drepturilor cetăţeanului: articolele 3, 8, 9, 17, 19, 20, 27 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la care Republica Moldova este parte semnatară. Vlad Pârău consideră că intenţia reţinerii sale a fost de fapt să nu poată participa la manifestaţia grupului de iniţiativă „Sfatul Ţării”, autorizată în Chişinău între orele13-20 pe data de 27 Martie 2008. De altfel, şi organizatorii manifestaţiei au fost reţinuţi anume în acest interval orar. Însă acţiunea a avut loc şi în lipsa acestora, cu toate că poliţişti în civil au furat practic boxele, staţia de amplificare şi materialul de sonorizare folosit la desfăşurarea evenimentului. În total, dintre organizatorii şi participanţii la această acţiune au fost reţinute 7 persoane, printre care 3 cetăţeni români (Vlad Pârău, Ghenadie Brega, Oleg Brega). Comportamentul forţelor de ordine din Republica Moldova este sfidător, arbitrar şi omnipotent. Ca cetăţean nu reprezinţi nimic în faţa lor, ei au oricând putere să facă ce vor cu tine. Menţionăm că în urmă cu câţiva ani, o rudă a lui Vasile Costiuc care participase la manifestaţii fusese bătută de poliţişti, urcată în tren spre casă. Această persoană a decedat înainte ca trenul să ajungă la destinaţie, din cauza leziunilor provocate de bătăile poliţiei. Mai menţionăm faptul că regimul tiranic, securisto-comunist de la Chişinău nu reprezintă în nici un fel vocea poporului din Basarabia, care se află sub opresiune, ca victimă a acestui regim. Majoritatea populaţiei active din Republica Moldova este plecată peste hotare la muncă, iar acasă rămân doar pensionarii, electoratul clasic pentru Partidul Comuniştilor, fapt care a permis perpetuarea lui la guvernare. Oamenii de rând sunt de o căldură, de o bunătate şi de un patriotism ieşit din comun, după cum relatează Vlad Pârău, care a văzut oamenii plângând la manifestaţia de duminică 23 martie 2008 din Chişinău. Aceşti oameni s-au oferit să îi retipărească pe cheltuiala proprie revistele, să îi dea găzduire, bani şi tot ce ar fi avut nevoie. Aceşti oameni au făcut un lanţ uman în jurul lui Vlad Pârău, în momentul în care Ghenadie Brega a fost săltat de poliţişti pentru că împărţea invitaţii pentru evenimentul ce urma să aibă loc joi. Aceşti oameni sunt într-adevăr o minoritate: aceia care cutează să ridice capul şi, în ciuda opresiunilor securităţii, vin în stradă şi strigă: NOI SUNTEM ROMÂNI. Însă populaţia Republicii Moldova este alcătuită 80% din etnici români, deşi la recensământ aceştia au fost înscrişi cu forţa ca „moldoveni”. Înapoi la prima pagină …