Iar dacă inima n-ar mai bătea,Şi eu încet m-aş sufoca.Aş vrea ca-n ultima clipă.Să-mi creasc-o aripă.
Cu tine să zborSă evadăm pe-un nor.Să-nscriu a mea soartăPe-a eternului poartă.
Sus, în liniştea tulburătoare,Forţa creatoare a devenit distrugătoare.M-a împins în goliciuneFără narcoză, făcîndu-mi ablaţiune.
Pe-o pînză de păianjen urcŞi printre fire mă încurcŞi chinu-l mi-e amarŞi visul mi-e coşmar.
Am dorit să ating noriiFugind de banalitate,Dar n-am văzut zoriiCăci am mîinile împreunate.
Ca să ascund ce am în mine -Vulcanul în stare latentă,Şi ochii în picături cristalineAle chipului în stare inconştientă.
