Ceva este putred în sistemul de redobândire a cetăţeniei româneşti de către dragii mei moldoveni. E putred rău. Dovada a apărut în această frumoasă zi de 1 martie. Citez din Mediafax: “Funcţionari ai Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi ai oficiliului de stare civila al Primariei sectorului 1 Bucuresti sunt vizati in investigatia procurorilor Sectiei de urmarire penala si criminalistica referitoare la acordarea nelegala de cetatenie.” URA! În sfârşit au fost prins câţiva peştişori care au transformat o nelegiuire istorică într-o afacere personală.

-

Spun “în sfârşit” pentru că se ştia de atâta amar de vreme că se dau şi se luau bani. Se cunoştea preţul exact al cetăţeniei româneşti, doar că nimeni nu făcea nimic. Cu alte cuvinte, cine avea bani, primea cetăţenie. Cine era sărac, rămânea cu România în suflet, nu şi în acte. Vina, evident, aparţine şi autorităţilor române. De ce au trebuit să creeze un sistem atât de complex, birocratic? De ce nu s-au făcut lucrurile simple, transparente şi clare? Când trec pe lângă ambasada României din Chişinău mă îngrozeşte numărul uriaş de oameni care asediază clădirea. Este umilitor să ştii că atâţia oameni, mulţi dintre ei amărâţi, se îmbulzesc în faţa porţilor păzite. Este umilitor şi pentru mine, şi pentru ei.

-

De ce nu au creat o procedură clară, în care omul să afle de pe site, cu o parolă şi un username, ce se mai întâmplă cu dosarul său de redobândire a cetăţeniei? De ce nu au creat un sistem prin care tot omul să ştie când urmează să fie chemat la ghişeu? Marea problema a sărmanilor moldoveni nu este cât durează să obţină cetăţenia: de bine, de rău, lucrurile s-au mişcat mai bine de când se schimbă legea. Marea problemă este umilinţa de la cozi şi informarea la timp, de fapt, lipsa informării. Oare când urmează să primesc scrisoarea? Oare nu cumva s-a pierdut dosarul meu? Oare nu cumva au greşit ceva funcţionarii, iar eu va trebui să trec prin tot acest calvar din nou? Aceste întrebări şi le-au pus cel puţin o dată toţi cei care au cerut cetăţenie românească.

-

Aşa se face că oamenii cu relaţii şi pile au întrezărit un posibil câştig. Jmecheraşii şi funcţionarii corupţi apar mai mereu acolo unde sistemul este greoi, opac, surd şi mut la nevoile omului. Şi ar mai fi o problemă: oare ce valoare are cetăţenia românească pentru cetăţenii moldoveni dacă este cumpărată, dacă este obţinută prin atâtea umilinţe? Ştiu oameni care au dormit prin cutii de carton. Ştiu femei care s-au chinuit nopţi întregi sub cerul liber aşteptând la cozi interminabile. Spuneţi-mi un lucru: ce trebuiau să simtă sărmanii de ei în momentul când vedeau ruşi, care nu pot închega două cuvinte în română, cu paşapoarte vişinii în mâini? Nu vă întrebaţi, dragi moldoveni, ce a făcut Patria pentru voi! Întrebaţi-vă ce patrie vă alegeţi! Uneori şi Patria trebuie să se reformeze…

-

ps: Nu doar cetăţenia românească se cumpără. Piaţa vizelor la negru este înfloritoare la Chişinău. Undeva îi înţeleg pe oamenii care au bani şi, respectiv, respect pentru propria lor persoană. Ei nu vor sta la cozi interminabile, ei nu vor avea de înfruntat funcţionari acri. Ei vor sări cu banul. Procesul eliberării vizelor trebuie urgent regândit, reformat. Se aude oare la Guvernul României??? Apropo, oare acest lucru va fi discutat de MĂREAŢA şedinţă de la Iaşi, unde doi colegi de universitate se vor aşeza la aceeaşi masă? Mă îndoiesc că lucrurile care chiar îi interesează pe oameni vor fi rezolvate. În schimb, sunt sigur că vom afla despre discuţiile cordiale care “au dus relaţia dintre Moldova şi România către un alt nivel”, nivelul ipocriziei supreme!