La un an de la "referendumul de independenţă", Smirnov stă cu mâna întinsă în faţa americanilor şi europenilor

La 17 septembrie s-a împlinit un an de la pretinsul "referendum de independenţă" a regiunii transnistrene, farsă organizată de către rebelii de la Tiraspol. Rezultatul acestei farse este acelaşi care a fost şi la precedentele vreo 7-8 „referendumuri” desfăşurate în estul R. Moldova. Nimic. Cu aceasta s-au ales participanţii la „vot”. Comunitatea internaţională a reacţionat doar critic la acţiunile separatiste ale administraţiei smirnoviste. Nici chiar Rusia, pe care mizau unii din stînga Nistrului, nu a recunoscut „valabilitatea plebiscitului”. Între timp, situaţia social-economică a regiunii devine catastrofală, fapt care l-a impus pe liderul secesionist de la Tiraspol să apeleze la ajutor extern „pentru depăşirea situaţiei de criză”.

"Jubileul" de un an de la "referendum" a trecut practic neobservat de către administraţia transnistreană şi de presa din regiune. Motivul este simplu. Au suferit un nou fiasco. Iar despre pierderi usturătoare nu se vorbeşte. Poate doar cu jumătate de gură. Cam aşa poate fi apreciată declaraţia „departamentului de externe” de la Tiraspol, care „a amintit” despre „dublele standarde promovate de către un şir de state şi organisme internaţionale”, fără a preciza la cine se referă, deoarece niciun stat şi nicio organizaţie internaţională nu a recunoscut farsa din anul trecut.

În anul curent bugetul regiunii transnistrene este cu un deficit de peste 42%. Banii aşteptaţi din Rusia (circa 60 de mil. USD) nu au mai venit. Inflaţia înregistrată pînă în luna august a fost de aproape 16% şi va continua să crească. Începînd cu ziua de astăzi, 20 septembrie, în zona transnistreană vor creşte preţurile la pîine cu 20-25%. Se înregistrează întîrzieri la plata salariilor, deoarece banii bugetari pentru anul curent sunt consumaţi aproape integral. Plus de aceasta, regiunea a suferit, la fel ca şi întreg teritoriul ţării noastre, de pe urma secetei cumplite din anul curent.

În aceste condiţii, exact la un an de la „referendum”, Igor Smirnov a fost nevoit să ceară subalternilor săi să pregătească un apel către Rusia, Ucraina, OSCE, UE şi SUA pentru a solicita ajutor material. Este prima dată cînd administraţia separatistă de la Tiraspol apelează la ajutorul americanilor şi europenilor. În acest context este necesar de menţionat că recent premierul moldovean Vasile Tarlev a declarat că Chişinăul poate repartiza şi în regiunea transnistreană ajutorul umanitar pe care îl va primi din partea comunităţii internaţionale.

În aceste condiţii, credem că Chişinăul ar trebui să reitereze disponibilitatea de a distribui ajutorul umanitar şi în regiunea de est a ţării, iar UE şi SUA ar urma să suplimenteze suportul. Este o ocazie foarte bună ca atît Chişinăul, cît şi UE, şi SUA să-şi îmbunătăţească imaginea în Transnistria. Donaţiile să fie însoţite de ample campanii de comunicare pentru ca populaţia din aceste teritorii să înţeleagă că moldovenii, europenii şi americanii nu sînt „duşmani”, aşa cum i-a sonat propaganda separatistă în ultimii 17 ani.