Mare noroc că la noi, în Moldovioara, nimeni nu a reuşit să propună, înceapă şi desfăşoare un referendum cu privire la adoptarea limbii ruse ca limbă oficială. Mare noroc pentru că noi nu suntem letonieni. Suntem moldoveni, iar asta înseamnă că, în naivitatea noastră aflată la graniţa cu prostia, am vota “pentru”. Poporul leton, în schimb, a respins în proporţie de aproape 75 la sută limba rusă. Iată un exemplu de popor deştept. Să fac o mică paranteză, pentru cine nu ştie, în Letonia, mulţi dintre ruşi, vreo 350 de mii de oameni, nu au nicio cetăţenie. S-o fi inspirat de la Nichita Stănescu, care spunea, limba română este patria mea? Cât adevăr! Fără limbă nu ai patrie.
-
Să revin. Ştim cum le merge mintea moldovenilor. Sunt aproape sigur că tare mulţi ar spune: este bine să avem o limbă în plus; noi suntem avantajaţi că ştim rusa; nu ne încurcă deloc încă o limbă oficială. Deci, ar vota “pentru” fără să realizeze că: LIMBA RUSĂ ESTE UN PERICOL PENTRU LIMBA ROMÂNĂ! Eu merg mai departe şi voi spune, fără să am ură pe limba lui Dostoievski şi Tolstoi, că moldovenii nu cunosc, nu vorbesc corect româna pentru că… ştiu rusa. Să mă explic. Este ca şi cum ai introduce concomitent două discuri într-un calculator. Acesta n-o să ruleze bine niciun program. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu limbile. Ni s-au băgat în cap ambele, am făcut un amestec din ele, dar separat nu le ştim şi pace. Fraţilor, nu este rău că vorbim rusa - de fapt, nu o ştim deloc bine - doar că ar trebui să cunoaştem mai întâi română. Cu alte cuvinte, în studierea altor graiuri ne conducem după axioma: pentru a vorbi bine o limbă străină este obligatoriu să-ţi cunoşti limba maternă. Este simplu ca bună ziua. Altfel rămâne cum am zis, suntem nişte calculatoare stricate. “Limba muscalilor” ne-a făcut un mare deserviciu, ne-a stricat, iar mulţi moldoveni aproape că gândesc româna în rusă. Nici nu ne dăm seama câte greşeli comitem. Şi nu am în vedere doar rusismele ori calchierile de tipul: “rutieră”, “cu anul nou”. Rusa ne-a distrus topica. Îţi vine să plângi când îi asculţi pe moldoveni cum pun cuvintele într-o propoziţie…
-
Este şocant cum aproape o ţară întreagă nu-şi vorbeşte corect graiul. Cu siguranţă mulţi se gândesc, ok, dar de ce le-ar trebui oamenilor limbă? Mai repede au nevoie de ceva să pună pe limbă. De ce-i trebuie unui prăşitor, unui măturător, unei spălătorese să ştie româna? Este suficient să se înţeleagă între ei. În regulă, dacă vor să rămână la nivelul de măturători pot vorbi chiar prin semne, ca muţii. Însă, din nefericire, nici copiii acestor oameni nu vor evolua de la nivelul măturătorului. Căci cunoaşterea limbii îţi oferă încredere, te face respectat printre semeni, te ajută să obţii o poziţie mai bună în comunitate. Des auzim, ce frumos vorbeşte cutare sau cutare. Numai că respectivul cutare este foarte rar moldovean. E mai curând rus ori “românaş”. Apropo, ruşii din Moldova îşi vorbesc tare bine limba. Într-o dispută, rusul pare mai bine argumentat, mai deştept decât moldoveanul tocmai pentru că “ştie limba”. Eu zic, neştiinţa limbii este un defect şi vă întreb, cât de uşoară este viaţă unui om cu o dizabilitate, fie şi de vorbire?
-
Dar de ce vorbesc doar despre moldovenii de rând? Conducătorii, politicienii noştri sunt nişte asasini cu acte ai limbii române. 2 propoziţii, 10 greşeli. Domnul Lupu, după părerea unora, grăieşte corect româneşte. Sunteţi în eroare. Omul acesta a enunţat, de când apare pe la TV, toate cacofoniile posibile şi imposibile. În plus, foloseşte termeni care nu există, adică inventează cuvinte ca să pară “entelectual”. Nici domnul Filat nu este un straşnic cunoscător al graiului strămoşesc. Vorbeşte plat, evident cu multe greşeli de exprimare. La fel ca domnul Lupu se ascunde adesea în spatele limbajului de lemn, limbaj apreciat de moldoveni (sic!), dar obositor urechii şi creierului. Mai are rost să-l amintesc pe domnul Ghimpu ori domnul Voronin? Dacă limba română ar fi fiinţă vie, iar greşelile de exprimare ale respectivilor indivizi politici gloanţe care zboară în direcţia dânsei, murea săraca de milioane de ori.
-
ps: Îmi place rusa, nu vă ascund că am citit mult în rusă. Ar fi fost o crimă şi trebuia pedepsită dacă nu făceam cunoştinţă cu Dostoievski şi Tolstoi pre limba lor. Zilele trecute, însă, fără să-mi dau seama, într-o discuţie, am zis “daltonic” şi m-am corectat repede “daltonist”. De ce am greşit? Simplu, pentru că s-a interpus rusa din capul meu. Probabil că sunt un calculator încă virusat, care mai dă rateruri. În consecinţă, sunt decis: deşi vreau ca şi copiii mei să ştie limba lui Puşkin, îmi doresc să o facă doar după ce vor fi cunoscut bine limba mea, limba română, cea mai frumoasă din lume.