Principii freudiene, incluse într-o proză aproape masculină - îmi asum acuzația de machism mascat, găsim (cu bucurie) la J.C. Oates*:
„Nici o experiență erotică nu are loc în solitudine, doar o singură dată, ca apoi să fie uitată. Eroticul există doar în memorie: amintit, reimaginat, retrăit și reexperimentat într-un mod continuu.”
Un fel de on revient toujours... Iubirea-simptom, atât de (socialmente) acceptată astăzi încât a devenit o normalitate. Simptom, firește, ca substitut pentru o sumă de procese (emoționale) mintale, dorințe cărora, ca urmare a reprimării, le-a fost interzis să dea năvală telles quelles în activitatea psihică admisă de conștiință, fiind mai întâi „convertite”.
„Ea era o femeie căreia îi fusese răpit limbajul copilăriei, și nici un alt limbaj nu poate da glas sufletului.”_________________________*Fiica groparului - Joyce Carol Oates
