Ieri am retrăit emoții plăcute. Știți că avem clipe când parcă totul se oprește în loc și meditezi asupra ta, a unor schimbări produse în tine, asupra timpului. Și nu e tot atât de filosofic cum pare, mai ales că există și un sfârșit plăcuto-conștientizat(nu cred să existe așa expresie).
Acum un an, am făcut un pas spre o provocare destul de mare. Ar fi stupid să spun că nu am ieșit spre final cu un rezultat, pentru că a fost totul invers. Am luat tot ce-i mai bun- un orizont mai larg! Nu știu(dar defap, nu cred) că am avut vreun moment mai emoționant aflându-mă în fața unui public care trebuie să ia o decizie deloc ușoară. Și exact după, au plecat toate emoțiile specifice care apar când mulți își setează anumite așteptări, iar ție ți-i frică mai mult de faptul că nu le vei atinge, decât de ceea ce te așteaptă mai departe.
Și pentru că am spus că am retrăit emoții plăcute, trebuie să spun și cu ce sunt relaționate. Ieri, au avut loc alegeri pentru coordonatori ai departamentelor în AIESEC Chișinău. Felicitări lor! Un drum frumos și plin de provocări îi așteaptă. Mulțumesc pentru că mi-au amintit cât de fain e să candidezi pentru o poziție de decizie într-o organizație, cât de fain e când oamenii își pun speranța în tine, cât de fain e să descoperi un alt domeniu la care ești bun traininguri(câtă lipsă de modestie. ț ț ț), dar mai ai de învățat și, până la urmă, cât de fain e că ai cunoscut orașul visurilor tale(Cluj).
Așa că- mulțumesc : )
Filed under: Atitudini
